tumblr-mglc7h9-P8-F1rl22k3o1-400
"Mantuitorul a ales Crucea, fiindca astfel se moare cu mainile intinse.El s-a sfarsit imbratisandu-ne.
Nu piroanele L-au tinut pe Hristos rastignit ci marea Lui iubire de oameni"

Tu cine esti?

                "Cel mai usor lucru e sa fii Iuda.Spui ca esti prieten,dar cand gasesti ocazia nu sovai pentru treizeci de arginti ,sa-ti tradezi cu un sarut  oamenii apropiati tie.
                 Cel mai usor lucru e sa fii Pilat.De fiecare data cand lucrurile o iau razna,tu "te speli pe maini".Nu-ti iei responsabilitatea nici pentru faptele,nici pentru viata ta.
                Cel mai usor lucru este sa fii si tu unul din carturari si farisei.Pentru lumea intreaga cinstit,drept,curat,insa inlauntrul tau sa ascunzi ura,manie,invidie,mandrie,neindurare.
                Cel mai usor lucru este sa fii multimea.Multimea iudeiilor.Sa nu ai vointa.Sa nu ai nicio responsabilitate.Sa nu-ti pui mintea sa gandeasca.Doar sa-i urmezi pe altii.Ca o oaie.Si din cand in cand sa ceri sa fie rastignit cel pe care ieri il slaveai.
                Cel mai usor lucru este sa fii Baraba.Sa-ti  cladesti libertatea ta,viata ta,pe spatele altcuiva.
                Cel mai usor lucru este sa fii talharul din stanga.Si chiar si acolo,in ultima clipa,sa nu spui un "iarta-ma",ci sa injuri,sa strigi,sa-i invinuiesti si sa-i batjocoresti pe altii pentru greselile tale.
                Cel mai greu lucru este sa fii Hristos.Sa te rastignesti in fiecare zi de dragul celor pe care-i iubesti si cu toate acestea sa soptesti pe Cruce:"Parinte,iarta-le lor,ca nu stiu ce fac...".

Din cartea "Din inima..."  - Eleftherios G. Eleftheriadis

Cand te afli in valuri grele


Când te afli în valuri grele, nu cârti şi nu uita
Cel ce-a liniştit furtuna, ştie încercarea ta.

Roagă-te şi crede, roagă-te şi crede,
Cel ce totul vede nu te va lăsa.

Când îţi mor fiinţe scumpe, nu te teme, nu uita
Cel ce morţi înviază, ştie de durerea ta.

Când îţi vezi pierduţi copiii, crede încă, nu uita
Cel ce vede tot ţi-i află, ştie rugăciunea ta.

Când ajungi în vremi de lipsă, ai nădejde, nu uita
Cel ce pâinea o înmulţeşte, ştie îngrijorarea ta.

Când înconjur numai spaime, 'nalţă-ţi capul, nu uita
Dumnezeu cel viu şi tare, va grăbi scăparea ta.


Roada Duhului Sfant

"Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.
 Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată Legea.
Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;
 Căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă.
 Căci în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa care este lucrătoare prin iubire.
Voi alergaţi bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului?
 Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă.
 Puţin aluat dospeşte toată frământătura.
 Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el.
 Dar eu, fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a încetat!
 O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi!
 Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire.
 Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
 Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.
 Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
 Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.
 Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.
 Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
 Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
 Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,
 Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
 Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
 Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii."

Azi cand anul vechi



Azi când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iară
şi când anul nou aşteaptă
mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea ori şi-acuma în genunchi cu umilire
noi Ţi-aducem printre lacrimi
rugăciuni de mulţumire.

...Mulţumiri că şi-n anul ce se duce, Tu Iisuse
ne-ai adus îmbelşugarea bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea mâinii Tale
să putem urca spinoasa, dar slăvită crucii cale;
Mulţumire că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simţi duioasa mâinii Tale mângâiere
c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe
să putem privi pe urmă slava sfintei Tale feţe...

Mulţumiri şi pentru acele lacrimi grele şi amare
care ne-au făcut mai dulce
şi mai scumpă-a Ta cântare;
Mulţumiri şi pentru umbra de necaz
şi de urgie
care ne-a făcut pe urmă, mai gustată bucuria
şi că ne-ai lăsat pe-o clipă
în a lumii joasă pleavă
numai ca să poţi pe urmă
să ne-nalţi pe culmi de slavă;
C-ai lăsat să ne lovească, palme grele de-ncercare
tocmai ca să poţi pe urmă cu-a Ta dulce alinare
să ne schimbi îndurerarea în slăvită sărbătoare
şi să răsplăteşti puţina noastră umbra de răbdare
cu belşug de fericire şi de binecuvântare;
Noaptea pătimirii noastre s-o faci zi de sărbătoare,

O, şi-acum Iisuse Doamne
pentru anul care vine,
calda noastră rugăciune
o-ndreptăm smeriţi spre Tine —
să-ntăreşti dorinţa noastră de-a rămâne
pân-la moarte
purtători ai Veştii Bune, mai departe,
mai departe
să călcăm mereu pe urma urmei Tale-nsângerate
fericiţi fiind atuncea când răbdăm pentru dreptate.

Iar dacă mărturisirea dragostei şi Jertfei Tale
ar aduce vieţii noastre alte suferinţi pe cale,
Te rugăm atunci
în faţa feţei noastre zbuciumate
să răsai pe-o clipă slava răsplătirii minunate.
Că-i deajuns din strălucirea bucuriei ei o rază
pe-noptarea suferinţii şi durerii să ne cază,
ca nădejdea să ne-nalţe,
să ne poarte, să ne crească,
peste orice-mpotrivire şi cruzime omenească.

Domne, suntem slabi
şi greul doborâne-ar şi ne-ar frânge
pâlpâirea vieţii noastre într-o clipă ni s-ar stinge
dacă mâna Ta cea bună,
dacă grija-Ţi iubitoare
n-ar veghea asupra noastră cu o zilnică-ndurare.
De aceea necurmate rugăciuni-nălţăm spre Tine
şi de a mulţumirii lacrimi inimile noastre-s pline,
căci în ajutorul noastru Te chemăm în orice vreme
când de ziua viitoare inima mereu se teme.

Dincolo de uşa-nchisă a clipitei viitoare
numai singur Tu o Doamne, a cunoaşte eşti în stare;
Numai Tu, căci numai Ţie viitorul se arată
de aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinţa toată;
că-n atâtea mii de lipsuri
şi-n atâtea trebuinţe
Tu eşti unica-mpăcare a întregilor dorinţe,
Tu în ziua
şi în anul
şi-n viaţa care vine,
dăruieşte-ni-Te nouă să putem trăi prin Tine.
Ne fi mamă
şi prieten
şi nădejde
şi lumină.
Fiicărui suflet care doar cu Tine se alină
să fii hrană, băutură
şi putere liniştită
fiecăruia în foame
şi în sete, şi-n ispită.

Tu să fii neprihănirea
şi sfinţirea luminoasă
dragostei adânci ce luptă
să-Ţi rămână credincioasă.

Zilnic sufletul ni-l scaldă în al cerurilor ape
să-l simţim în orice seară
lângă Tine mai aproape.
Dă-ne inimii adânca şi curata părtăşie
cu mulţimea celor care Te iubesc în curăţie;
Fă-ne tot mai blânzi, mai darnici,
mai cu milă de oricine,
schimbă-ne mereu, o Doamne,
pân-vom semâna cu Tine...
Numai astfel liniştită poate inima s-aştepte
viitorul cu răsplata judecăţii Tale drepte;
Numai astfel cu-mpăcare poate inima să vina
către noul an
cu zâmbet de încredere senină —
căci când astfel toată viaţa
zi şi noapte-ar fi trăită
ori şi care zi din urmă
ori şi care-i fericită!


Traian Dorz

An nou...


Cu fila cea din calendar
Ce le-a-ncheiat şiragul
S-a dus un an
Şi altul iar
Ne trece astăzi pragul.

O, dacă vrei al tău amar
Să-l schimbi în bucurie
Pe-a vieţii tale calendar
Azi pe Iisus tu-L scrie
Şi pune-ţi gând să-ntrebi mereu
De El în rugăciune:
Ce-ai face Tu în locul meu?
— Şi fă ce crezi c-ar spune.

Când blândul Său Cuvânt ţi-a sta
În suflet şi pe limbă,
Vedea-vei tu cum viaţa ta
Preafericit se schimbă.

De-L vei primi, Sfătuitor,
Prieten de-L vei cere
În greu El fiţi-va ajutor,
În chinuri mângăiere.

Ce fericiţi ţi-ar fi aşa
Şi zilele şi anii
N-ai vrea să schimbi de-ar fi să-ţi dea
Tot aurul, toţi banii...


Traian Dorz

Rugaciune la Nasterea Domnului




"O, Preadulce şi Scump Iisuse, primeşte-ne şi pe noi în preajma staulului Tău şi chiar dacă inimile noastre sunt reci, încălzeşe-le Tu cu dragostea Ta; vino în peştera inimii noastre şi cu căldura dumnezeirii Tale ne vom înfierbânta şi noi şi vom putea birui toate ispitele vieţii acesteia.
Atrage-ne la Tine, Stăpâne, şi deschide inima noastră, ca să putem să Te lăudăm în ceruri, pe Tine, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin!"

Adevarata bucurie a Nasterii Domnului Iisus Hristos

"Astăzi lucrurile s-au schimbat, cine nu se bucură de Naşterea Domnului? În ce ţară sărbătoarea aceasta nu este o sărbătoare a veseliei?
Aşa este, în toată lumea naşterea Domnului se sărbătoreşte cu multă bucurie. Ne întrebăm, numai, ce fel de bucurie simte lumea?!

Bucurie pentru venirea Domnului în lume ca să ne mântuiască? Ori bucuria că în aceste zile avem parte şi timp mai mult de odihnă, de hrană mai bună şi de petreceri cu tot felul de păcate? Căci, din marea gloată de creştini, câţi petrec cu adevărat zilele acestea creştineşte? Câţi Îl primesc pe Iisus cu o inimă caldă, cu o minte trează, plină de recunoştinţă, cu un suflet iubitor, cu scutecele albe ale dragostei creştineşti. Câţi Îl hulesc la petreceri şi beţiile lor?! Câţi Irozi nu-I stau împotrivă? Vai, ce creştinătate străină de Hristos!
Câţi păcătoşi înveninaţi la inimă stau gata să ia sufletul pruncului, adică acolo unde s-a născut un suflet de creştin care vrea să crească şi să se hrănească din laptele credinţei adevărate! Câţi vrăjmaşi nu ridică satana împotriva acestui suflet căutând să-I omoare din faşă! Câtă tulburare nu face diavolul în câte o casă unde se naşte un creştin!
Ce mari sunt răutăţile şi duşmăniile pornite împotriva credincioşilor adevăraţi, împotriva acestor suflete născute din Cuvântul lui Dumnezeu, din duhul cel de viaţă dătător împotriva acestor creştini! Pentru toate se găseşte loc în casele creştinilor de suprafaţă: pentru pofte, pentru mâncăruri, băuturi, cântece, dansuri, jocuri de noroc, chiote şi înjurături... pentru toate se face loc în inimă. Inimile sunt deschise şi, cu multă bucurie, le primesc pe toate şi pe toţi. Numai pentru Domnul Slavei nu s-a găsit un loc. Domnul Hristos nu este primit. El n-are nici un amestec în inimile creştinilor de formă.

Creştinismul nostru este un creştinism care repetă numai obiceiurile cele trupeşti în mâncăruri şi băuturi, dar, fără Hristos şi Evanghelie. Creştinii noştri se aseamănă cu nişte sticle care au etichete frumoase, dar sunt pline cu apă, care, după un timp, se strică şi grozav s-ar păcăli cineva care ar socoti că în sticla aceea este ce scrie pe ea. Aşa sunt cei mai mulţi, creştini doar cu numele, însă inimile lor sunt pline de gânduri şi porniri vrăjmaşe împotriva lui Hristos şi a Evangheliei Lui. Dacă sunt îndemnaţi să se întoarcă la Dumnezeu, să vină la Sf. Biserică, să se lase de păcate, te iau în râs, poreclindu-te: rătăcit, habotnic, fanatic şi altele. Oamenii nu iubesc pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos care s-a născut în ieslea din Bethleem şi nu vor să creadă în El şi să asculte Cuvântul Lui.
Pe de altă parte, oamenii se vaită de greutăţi, de necazuri, de suferinţă, de lipsă de putere în credinţă şi de mângâiere, iar în faţa morţii tremură îngroziţi. De ce, oare? Pentru că nu au pe Domnul Hristos ca Stăpân şi Mângâietor.

Numai atunci bucuria ta va fi bucurie adevărată şi sfântă, când vei putea să zici: eram rob păcatului şi diavolului, dar Iisus a venit să mă izbăvească. Pentru mine a venit El pe pământ. Pentru mine S-a smerit şi S-a născut în peşteră săracă. Pentru mine a suferit frigul şi zăduful, foamea şi chinurile şi a murit răstignit pe Cruce. Pentru mine a înviat. El este al meu şi eu sunt al Lui.

Dacă ai încredinţarea deplină în aceste lucruri şi duci viaţa ta alături de învăţătura Sa, ai înţeles rostul venirii Mântutorului pe pământ şi atunci te bucuri deplin cu o bucurie sfântă, că El îţi va da bucuria mântuirii, pentru că El este Răsăritul cel de sus, Răsăritul răsăriturilor."

Ierodiacon Visarion Iugulescu
sursa text:http://www.ierodiaconvisarion.ro/predici/5/dupanastere.html

Mamelor,invatati-va copiii sa-si faca semnul Sfintei Cruci!


"Asadar copilul a fost botezat,miruns,imbracat cu darul Sfantului Duh,cu harul intelepciunii si al priceperii,al sfatului si al tariei,al cunostintei si al bunei credinte si al fricii de Dumnezeu.Cum sa cultivi in copil darurile acestea?In primul rand,nou nascutul trebuie adus cat mai des la pieptul Maicii Biserici.Nimeni nu il mustra pe prunc pentru ca cere pieptul mamei - nimeni sa nu-l opreasca de la hranirea cu "pieptul"Bisericii,adica cu Taina Impartasaniei."
(Protoiereul Artemie Vladimirov)

Extras din cartea:"Cum sa ne educam ortodox copilul"