Azi cand anul vechi

Azi când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iară

şi când anul nou aşteaptă
mâine-n prag să ne răsară,
ca de-atâtea ori şi-acuma în genunchi cu umilire
noi Ţi-aducem printre lacrimi
rugăciuni de mulţumire.

...Mulţumiri că şi-n anul ce se duce, Tu Iisuse
ne-ai adus îmbelşugarea bucuriilor nespuse
şi ne-ai ocrotit viaţa cu puterea mâinii Tale
să putem urca spinoasa, dar slăvită crucii cale;
Mulţumire că pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
să putem simţi duioasa mâinii Tale mângâiere
c-ai făcut mereu să trecem văi de moarte şi tristeţe
să putem privi pe urmă slava sfintei Tale feţe...

Mulţumiri şi pentru acele lacrimi grele şi amare
care ne-au făcut mai dulce
şi mai scumpă-a Ta cântare;
Mulţumiri şi pentru umbra de necaz
şi de urgie
care ne-a făcut pe urmă, mai gustată bucuria
şi că ne-ai lăsat pe-o clipă
în a lumii joasă pleavă
numai ca să poţi pe urmă
să ne-nalţi pe culmi de slavă;
C-ai lăsat să ne lovească, palme grele de-ncercare
tocmai ca să poţi pe urmă cu-a Ta dulce alinare
să ne schimbi îndurerarea în slăvită sărbătoare
şi să răsplăteşti puţina noastră umbra de răbdare
cu belşug de fericire şi de binecuvântare;
Noaptea pătimirii noastre s-o faci zi de sărbătoare,

O, şi-acum Iisuse Doamne
pentru anul care vine,
calda noastră rugăciune
o-ndreptăm smeriţi spre Tine —
să-ntăreşti dorinţa noastră de-a rămâne
pân-la moarte
purtători ai Veştii Bune, mai departe,
mai departe
să călcăm mereu pe urma urmei Tale-nsângerate
fericiţi fiind atuncea când răbdăm pentru dreptate.

Iar dacă mărturisirea dragostei şi Jertfei Tale
ar aduce vieţii noastre alte suferinţi pe cale,
Te rugăm atunci
în faţa feţei noastre zbuciumate
să răsai pe-o clipă slava răsplătirii minunate.
Că-i deajuns din strălucirea bucuriei ei o rază
pe-noptarea suferinţii şi durerii să ne cază,
ca nădejdea să ne-nalţe,
să ne poarte, să ne crească,
peste orice-mpotrivire şi cruzime omenească.

Domne, suntem slabi
şi greul doborâne-ar şi ne-ar frânge
pâlpâirea vieţii noastre într-o clipă ni s-ar stinge
dacă mâna Ta cea bună,
dacă grija-Ţi iubitoare
n-ar veghea asupra noastră cu o zilnică-ndurare.
De aceea necurmate rugăciuni-nălţăm spre Tine
şi de a mulţumirii lacrimi inimile noastre-s pline,
căci în ajutorul noastru Te chemăm în orice vreme
când de ziua viitoare inima mereu se teme.

Dincolo de uşa-nchisă a clipitei viitoare
numai singur Tu o Doamne, a cunoaşte eşti în stare;
Numai Tu, căci numai Ţie viitorul se arată
de aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinţa toată;
că-n atâtea mii de lipsuri
şi-n atâtea trebuinţe
Tu eşti unica-mpăcare a întregilor dorinţe,
Tu în ziua
şi în anul
şi-n viaţa care vine,
dăruieşte-ni-Te nouă să putem trăi prin Tine.
Ne fi mamă
şi prieten
şi nădejde
şi lumină.
Fiicărui suflet care doar cu Tine se alină
să fii hrană, băutură
şi putere liniştită
fiecăruia în foame
şi în sete, şi-n ispită.

Tu să fii neprihănirea
şi sfinţirea luminoasă
dragostei adânci ce luptă
să-Ţi rămână credincioasă.

Zilnic sufletul ni-l scaldă în al cerurilor ape
să-l simţim în orice seară
lângă Tine mai aproape.
Dă-ne inimii adânca şi curata părtăşie
cu mulţimea celor care Te iubesc în curăţie;
Fă-ne tot mai blânzi, mai darnici,
mai cu milă de oricine,
schimbă-ne mereu, o Doamne,
pân-vom semâna cu Tine...
Numai astfel liniştită poate inima s-aştepte
viitorul cu răsplata judecăţii Tale drepte;
Numai astfel cu-mpăcare poate inima să vina
către noul an
cu zâmbet de încredere senină —
căci când astfel toată viaţa
zi şi noapte-ar fi trăită
ori şi care zi din urmă
ori şi care-i fericită!


Traian Dorz

An nou...

Cu fila cea din calendar
Ce le-a-ncheiat şiragul
S-a dus un an
Şi altul iar
Ne trece astăzi pragul.

O, dacă vrei al tău amar
Să-l schimbi în bucurie
Pe-a vieţii tale calendar
Azi pe Iisus tu-L scrie
Şi pune-ţi gând să-ntrebi mereu
De El în rugăciune:
Ce-ai face Tu în locul meu?
— Şi fă ce crezi c-ar spune.

Când blândul Său Cuvânt ţi-a sta
În suflet şi pe limbă,
Vedea-vei tu cum viaţa ta
Preafericit se schimbă.

De-L vei primi, Sfătuitor,
Prieten de-L vei cere
În greu El fiţi-va ajutor,
În chinuri mângăiere.

Ce fericiţi ţi-ar fi aşa
Şi zilele şi anii
N-ai vrea să schimbi de-ar fi să-ţi dea
Tot aurul, toţi banii...


Traian Dorz

Rugaciune la Nasterea Domnului

"O, Preadulce şi Scump Iisuse, primeşte-ne şi pe noi în preajma staulului Tău şi chiar dacă inimile noastre sunt reci, încălzeşe-le Tu cu dragostea Ta; vino în peştera inimii noastre şi cu căldura dumnezeirii Tale ne vom înfierbânta şi noi şi vom putea birui toate ispitele vieţii acesteia.
Atrage-ne la Tine, Stăpâne, şi deschide inima noastră, ca să putem să Te lăudăm în ceruri, pe Tine, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin!"

Adevarata bucurie a Nasterii Domnului Iisus Hristos

"Astăzi lucrurile s-au schimbat, cine nu se bucură de Naşterea Domnului? În ce ţară sărbătoarea aceasta nu este o sărbătoare a veseliei?
Aşa este, în toată lumea naşterea Domnului se sărbătoreşte cu multă bucurie. Ne întrebăm, numai, ce fel de bucurie simte lumea?!

Bucurie pentru venirea Domnului în lume ca să ne mântuiască? Ori bucuria că în aceste zile avem parte şi timp mai mult de odihnă, de hrană mai bună şi de petreceri cu tot felul de păcate? Căci, din marea gloată de creştini, câţi petrec cu adevărat zilele acestea creştineşte? Câţi Îl primesc pe Iisus cu o inimă caldă, cu o minte trează, plină de recunoştinţă, cu un suflet iubitor, cu scutecele albe ale dragostei creştineşti. Câţi Îl hulesc la petreceri şi beţiile lor?! Câţi Irozi nu-I stau împotrivă? Vai, ce creştinătate străină de Hristos!
Câţi păcătoşi înveninaţi la inimă stau gata să ia sufletul pruncului, adică acolo unde s-a născut un suflet de creştin care vrea să crească şi să se hrănească din laptele credinţei adevărate! Câţi vrăjmaşi nu ridică satana împotriva acestui suflet căutând să-I omoare din faşă! Câtă tulburare nu face diavolul în câte o casă unde se naşte un creştin!
Ce mari sunt răutăţile şi duşmăniile pornite împotriva credincioşilor adevăraţi, împotriva acestor suflete născute din Cuvântul lui Dumnezeu, din duhul cel de viaţă dătător împotriva acestor creştini! Pentru toate se găseşte loc în casele creştinilor de suprafaţă: pentru pofte, pentru mâncăruri, băuturi, cântece, dansuri, jocuri de noroc, chiote şi înjurături... pentru toate se face loc în inimă. Inimile sunt deschise şi, cu multă bucurie, le primesc pe toate şi pe toţi. Numai pentru Domnul Slavei nu s-a găsit un loc. Domnul Hristos nu este primit. El n-are nici un amestec în inimile creştinilor de formă.

Creştinismul nostru este un creştinism care repetă numai obiceiurile cele trupeşti în mâncăruri şi băuturi, dar, fără Hristos şi Evanghelie. Creştinii noştri se aseamănă cu nişte sticle care au etichete frumoase, dar sunt pline cu apă, care, după un timp, se strică şi grozav s-ar păcăli cineva care ar socoti că în sticla aceea este ce scrie pe ea. Aşa sunt cei mai mulţi, creştini doar cu numele, însă inimile lor sunt pline de gânduri şi porniri vrăjmaşe împotriva lui Hristos şi a Evangheliei Lui. Dacă sunt îndemnaţi să se întoarcă la Dumnezeu, să vină la Sf. Biserică, să se lase de păcate, te iau în râs, poreclindu-te: rătăcit, habotnic, fanatic şi altele. Oamenii nu iubesc pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos care s-a născut în ieslea din Bethleem şi nu vor să creadă în El şi să asculte Cuvântul Lui.
Pe de altă parte, oamenii se vaită de greutăţi, de necazuri, de suferinţă, de lipsă de putere în credinţă şi de mângâiere, iar în faţa morţii tremură îngroziţi. De ce, oare? Pentru că nu au pe Domnul Hristos ca Stăpân şi Mângâietor.

Numai atunci bucuria ta va fi bucurie adevărată şi sfântă, când vei putea să zici: eram rob păcatului şi diavolului, dar Iisus a venit să mă izbăvească. Pentru mine a venit El pe pământ. Pentru mine S-a smerit şi S-a născut în peşteră săracă. Pentru mine a suferit frigul şi zăduful, foamea şi chinurile şi a murit răstignit pe Cruce. Pentru mine a înviat. El este al meu şi eu sunt al Lui.

Dacă ai încredinţarea deplină în aceste lucruri şi duci viaţa ta alături de învăţătura Sa, ai înţeles rostul venirii Mântutorului pe pământ şi atunci te bucuri deplin cu o bucurie sfântă, că El îţi va da bucuria mântuirii, pentru că El este Răsăritul cel de sus, Răsăritul răsăriturilor."

Ierodiacon Visarion Iugulescu

sursa text:http://www.ierodiaconvisarion.ro/predici/5/dupanastere.html

Mamelor,invatati-va copiii sa-si faca semnul Sfintei Cruci!

"Asadar copilul a fost botezat,miruns,imbracat cu darul Sfantului Duh,cu harul intelepciunii si al priceperii,al sfatului si al tariei,al cunostintei si al bunei credinte si al fricii de Dumnezeu.Cum sa cultivi in copil darurile acestea?In primul rand,nou nascutul trebuie adus cat mai des la pieptul Maicii Biserici.Nimeni nu il mustra pe prunc pentru ca cere pieptul mamei - nimeni sa nu-l opreasca de la hranirea cu "pieptul"Bisericii,adica cu Taina Impartasaniei."

(Protoiereul Artemie Vladimirov)

Extras din cartea:"Cum sa ne educam ortodox copilul"

Mama,stii tu oare?

Mamă, ştii tu oare, mamă, datoria ta,
ştii tu cât de sfântă este, dar şi cât de grea;
ştii tu oare ce aşteaptă Dumnezeu să fii
pentru El şi pentru lume între-ai tăi copii?

Mamă, nu-ţi uita datoria ta,
nu-ţi uita răspunsul greu către Dumnezeu!

Mamă, nu uita că fiul care-l ţii la piept
poţi să-l creşti ori un netrebnic, ori un suflet drept,
poţi să creşti din el un înger, ori un ticălos –
pentru asta vei răspunde-n faţa lui Hristos.

Mamă, tremură naintea marelui răspuns,
mamă, pentru Ochiul Veşnic nu-i nimic ascuns,
mamă, roagă-te şi plânge, trage cât de greu,
dar să-ţi creşti copiii numai pentru Dumnezeu.

Mamă, mântuirea ta e naşterea de fii,
dar de fii curaţi şi vrednici pentru cer – să ştii.
Căci de viitorul lumii tu răspunzi mai greu,
mamă, nu-ţi uita răspunsul către Dumnezeu!

Traian Dorz

Dumnezeu multora nu le da copii ,pentru ca astfel sa iubeasca pe toti copiii din lume

Părinte există perechi, care, deşi trăiesc foarte duhovniceşte şi vor să dobândească copii, totuşi nu pot.

- Dumnezeu multora nu le dă copii, pentru ca astfel să iubească pe toţi copiii din lume ca pe ai lor şi să-i ajute la renaşterea lor duhovnicească. Cineva nu avea copii, dar atunci când ieşea din casă, toţi copiii din vecini alergau lângă el şi îl înconjurau cu multă dragoste. Nu-l lăsau să meargă nici la serviciu. Vedeţi, Dumnezeu nu i-a dat acestuia copii, dar i-a hărăzit binecuvântarea ca toţi copiii din vecinătate să-l iubească ca pe un părinte şi să-i ajute duhovniceşte după puterea lui. Judecăţile lui Dumnezeu sunt adânc de nepătruns.

Alteori Dumnezeu nu dă copii pentru a se aranja şi vreun orfan. Cândva, am cunoscut un creştin bun, care exersa profesia de judecător. Odată, când am trecut prin oraşul în care locuia, l-am vizitat şi multa lui bunătate m-a înduplecat să rămân o zi la el. Am cunoscut-o şi pe soţia lui, care şi ea îi semăna soţului ei în virtute. De la soţie am aflat despre viaţa duhovnicească a soţului ei, iar de la el despre starea duhovnicească a soţiei. Mai târziu am aflat despre ei şi de la alţi mulţi creştini, care i-au cunoscut şi care s-au împărtăşit de facerile lor de bine.

Acest om al lui Dumnezeu îşi îndeplinea în mod corect profesia de judecător. Dacă vedea că cineva era escroc, nu numai că nu-i primea dosarul, ci îl şi mustra cu asprime pentru a-şi reveni. Dacă vedea pe unul că era vinovat, dar se caia, încerca să aranjeze cumva lucrurile sau să-i micşoreze pedeapsa. Dacă vedea că este sărac şi nedreptăţit, nu lua deloc bani de la el, şi încerca să-l îndreptăţească la judecată. Trăia foarte simplu şi puţinii bani pe care-i câştiga îi ajungeau, chiar şi pentru a ajuta familii sărace. Casa judecătorului credincios era cu adevărat o oază duhovnicească în Sahara oraşului. Acolo se adunau oameni îndureraţi, săraci, fără serviciu, cu probleme familiale, pe care îi sprijinea ca un părinte bun. Avea şi cunoscuţi în diferite posturi, şi pe oricare dintre ei îl ruga să ajute pe cineva pentru loc de muncă, boală, etc, niciunul nu-i spunea “nu”, pentru că toţi îl iubeau şi îl preţuiau.

Tot astfel lucra şi femeia lui. Ajuta copii săraci sau tineri care aveau greutăţi cu studiile lor, şi toţi o aveau ca pe o mamă. La un moment dat ea mi s-a plâns, spunându-mi:

“Părinte, atunci când m-am căsătorit, îndată mi-am lăsat serviciul, căci am fost profesoară, deoarece m-am gândit că astfel voi putea fi o mamă mai bună. Am cerut de la Hristos să-mi dea şi până la douăzeci de copii, dar, din nefericire, nu mi-a dat niciunul”.

Atunci i-am spus:

“Soră, tu ai mai mult de cinci sute de copii şi încă te mai plângi? Hristos a văzut intenţia ta cea bună, şi te va răsplăti pentru ea. Acum când ajuţi pentru renaşterea duhovnicească a atâtor copii, te faci o mamă mai bună decât multe mame şi le depăşeşti pe toate femeile cu mulţi copii. Vei avea şi cea mai mare răsplată, pentru că, prin renaşterea lor duhovnicească, copiii se asigură duhovniceşte în viaţa veşnică“.

După un timp au adoptat şi o fată, căreia i-au dat toată averea lor. Iar ea purta grijă de ei şi după ce bătrânii au murit, s-a dus la mănăstire, cu toate că şi casa lor era ca o mănăstire, căci în ea se citeau toate slujbele. La vecernie şi pavecerniţă veneau şi alţi fraţi în Hristos, iar miezonoptica şi utrenia le citeau ei trei. Aceste suflete binecuvântate au odihnit multe suflete îndurerate. Dumnezeu să-i odihnească şi pe ei.

De aceea spun că cel mai mare şi cel mai bun părinte este cel care s-a renăscut duhovniceşte pe sine însuşi şi ajută şi pentru renaşterea duhovnicească a copiilor din toată lumea, pentru a-i ajuta astfel să ajungă în Rai.

- Părinte, unii soţi care nu pot face copii se gândesc să înfieze vreun copil.

- Da, este mai bine să înfieze. Nu trebuie să insiste, căci ce vrea omul nu este întotdeauna şi voia lui Dumnezeu."

Cuviosul Paisie Aghioritul - Viata de familie

"Uneori Dumnezeu intenţionat intarzie sa dea copii unei perechi

"Uneori Dumnezeu intenţionat întârzie să dea copii unei perechi.

Aţi văzut că Sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana, precum şi Proorocului Zaharia şi Sfintei Elisabeta abia la bătrâneţe le-a dăruit Dumnezeu copil? Şi aceasta a făcut-o în ambele cazuri, pentru a împlini planul său cel din veşnicie de mântuire a oamenilor.

Soţii trebuie să fie totdeauna pregătiţi să primească voia lui Dumnezeu în viaţa lor. Pe cel care se încrede în Dumnezeu, El nu-l va lăsa. Noi nu facem nimic pentru Dumnezeu, iar El face atâtea pentru noi. Cu câtă dragoste şi dărnicie ni le dă pe toate! Există oare ceva pe care Dumnezeu să nu-l poată face?

Naşterea de prunci nu depinde numai de om, ci şi de Dumnezeu. Când Dumnezeu vede smerenie la perechea care întâmpină greutăţi în dobândirea de copii, atunci el le dă nu numai un copil, ci chiar şi mai mulţi. Însă atunci când vede încăpăţânare şi egoism, nu le împlineşte cererea lor, deoarece aceasta ar însemna să-i odihnească în patimile lor. De aceea soţii trebuie să se lase cu totul în voia lui Dumnezeu şi să spună: “Dumnezeul meu, Tu te îngrijeşti de binele nostru, «facă-se voia Ta»”. Şi atunci se va împlini ceea ce cer. Deoarece numai atunci se va face voia lui Dumnezeu când spunem: “facă-se voia Ta” şi ne încredinţăm Lui întru toate. Însă noi, pe de o parte spunem: “Facă-se voia Ta”, iar pe de alta insistăm să se facă voia noastră. Atunci ce să mai facă Dumnezeu cu noi?"

Cuviosul Paisie Aghioritul -despre viata de familie si nasterea de prunci

Harul deosebit al Sfantului Simeon Izvoratorul de Mir

"...După toate mărturiile de mai sus ajungem la cazul special al Sfântului Simeon Izvorâtorul de Mir de la Sfânta Mănăstire Hilandari din Sfântul Munte Athos. Sfântul Simeon, fost voievod al Serbiei la începutul veacului al 13-lea, părăsindu-și țara și sceptrul, veni în Sfântul Munte și se sălășlui în Sfânta Mănăstire Hilandari, unde își va sfârși viața ca monah. După dezvelirea moaștelor sale din mormânt a început să curgă mir, lucru pentru care a și fost numit Izvorâtorul de Mir. De asemenea, după ducerea sfintelor moaște în Serbia, a crescut prin minune, fără de sămânță o viță de vie chiar deasupra mormântului sfântului, ca binecuvântare a acestuia pentru mănăstire. Acestă viță de vie rodește până în ziua de astăzi, iar strugurii săi au harul făcător de minuni al tămăduirii nenașterii de prunci la soții care aleargă cu credință către ajutorul Sfântului Simeon. Multe nașteri minunate s-au înregistrat prin folosirea acestor bobițe de struguri de către soții neroditori. La Mănăstirea Hilandaru se păstrează o arhivă specială cu aceste cazuri.

Pentru a se împlini însă dorința soților de a dobândi prunci, aceștia trebuie să urmeze cele de mai jos:
Pentru început să se spovedească la un duhovnic și să urmeze sfaturile acestuia.
Să săvârșească acasă o sfeștanie și preotul să afunde în agheasmă crenguța de viță dăruită de mănăstire.
Vreme de patru zeci de zile să bea în fiecare dimineață pe nemâncate din această agheasmă.
Pe durata celor patru zeci de zile să postească, să facă dimineața 25 de metanii până la pământ, zicând la fiecare „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii” iar seara alte 25 de metanii zicând „Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”.
Dacă au îndemn și putere, pot face și alte 50 de metanii zicând „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”.
În acestă perioadă de 40 de zile nu trebuie să se însoțească unul cu altul.
După scurgerea celor 40 de zile, să se spovedească iarăși la duhovnic, și cu dezlegarea acestuia să se împărtășească cu sfintele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi să ia trei bobițe din strugurii mănăstirii, soția luând două și soțul una.
După toată această pregătire, să se însoțească unul cu celălalt, cu credința că sfântul va face minunea. Cu adevărat, după credința lor, Dumnezeu le va dărui rodul pântecelui.
Pe toată durata sarcinii soții să înceteze orice îndatorire conjugală, și astfel se vor învrednici să dobândească copii.

După reușita nașterii, părinții se vor folosi a urma cu atenție canoanele bisericii, sfaturile duhovnicului și a fi cu luare aminte să nu se însoțească niciodată duminca, în sărbătorile împărătești ori în alte sărbători mai mari, ori miercurea și vinerea (care sunt zile de post) cât și pe durata posturilor anuale. Dacă soții astfel se vor purta întotdeaua, având grijă ca toată viața lor să le fie creștinească, tainică, plină de milostenie și bunătate, vor dobândi pe lângă harul nașterii de prunci și împărăția cerurilor, cu harul și milostivirea Domnului Nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și a Sfântului făcător de minuni Simeon, izvorâtorul de mir. Amin!

Cu dragoste în Hristos,
Sfânta Mănăstire Hilandaru din Sfântul Munte Athos

Rugăminte: Sfânta Mănăstire Hilandaru roagă fierbinte pe soții care iau bobițele Sfântului Simeon ca după dobândirea pruncilor prin rugăciunile acestora, să înștiințeze în scris mănăstirea, oferind amănunte exacte – date și nume – spre a fi înregistrate în arhiva specială a mănăstirii drept mărturie tuturor celor care tăgăduiesc minunile sfinților."

sursa:http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Sfaturi_duhovnicesti_pentru_familiile_fara_copii

Adresa Manastirii Hilandar-http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/02/22/copilul-meu-e-de-doua-ori-minune-cum-ne-a-ajutat-sfantul-simeon-de-la-hilandar-sa-dobandim-pe-simona-maria/

Educatia copilului incepe inca din pantecele mamei

"Într-adevăr, un copil este o sinteză a celor doi părinţi în adevăratul sens al cuvântului. Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam. Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după mamă sau cu cel după tată. Copilul moşteneşte deopotrivă şi patimile care îi luptă pe părinţii săi. Este o mare taină genetica umană şi din păcate, de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă.

Sfânta Biserică ne pune la îndemână un arsenal de antidoturi cu potenţial de curăţire şi chiar vindecare într-o anumită măsură a arborelui genealogic. Spovedania, credinţa puternică, faptele bune, postul, rugăciunea şi milostenia sunt unele din medicamentele recomandate de biserică în "terapia" arborelui genealogic. Cât de mare însemnătate are starea mamei asupra copilului pe care îl are în pântece! Tot ceea ce are mama în mintea ei, în inima ei, în comportamentul ei atunci când este însărcinată se transmite copilului pe care îl poartă. Orice bucurie, orice stres pe care îl are femeia se transmite copilului. Copilul face parte din fiinţa ei în acel moment şi este o copie a tot ceea ce este ea în acea perioadă de nouă luni de zile.

Dacă mama este echilibrată şi înfrânată în pornirile sale, copilul moşteneşte şi se va naşte cu acel echilibru, dar dacă nu este echilibrată ci dimpotrivă foarte dezordonată şi indiferentă, de asemenea, copilul se va naşte cu acea stare de dezechilibru, de dezordine şi îi va fi foarte greu să se redreseze pe parcursul vieţii. Observăm că unii oameni se nasc foarte întunecaţi şi nu numai că nu cunosc lumina credinţei, dar nici nu vor să o cunoască opunându-se cu îndârjire. Mulţi dintre ei sunt irecuperabili în viaţă şi aşa se sfârşesc. Este foarte important ca femeia, când este gravidă, să se roage, să încerce pe cât îi este cu putinţă să fie bună, să fie iertătoare, să nu urască, să nu invidieze, cu alte cuvinte să trăiască în acea lumină a harului Duhului Sfânt şi acele stări se vor transmite copilului. El se va naşte cu aceste înclinaţii: să se roage, să fie bun, să fie iertător, să nu invidieze şi poate toată viaţa va fi aşa, dacă şi el va concretiza şi va fructifica acele înclinaţii pozitive genetice.

Deci un copil începe să se educe de către mamă încă din pântece!

Bărbatul are şi el marea obligaţie ca atunci când soţia este însărcinată să o ajute cât mai mult şi să-i creeze un cadru ambient în care să domnească pacea liniştea şi dragostea. Bărbatul trebuie să se ferească a o supăra pe soţia sa. Să nu o certe, să nu o tulbure cu starea lui negativă pentru că femeia dacă primeşte acea stare de tulburare o s-o transmită automat şi copilului care va deveni neliniştit. (Arhim.Iochim Pârvulescu - "Sfătuiri duhovniceşti")

Părintele Paisie Aghioritul ne spune: Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult... pentru că se pricinuieşte pagubă duhovnicească. Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel încă din pântece dobândeşte patimă.
Există prunci care sug şi care se aprind trupeşte, în timp ce există tineri de 18-20 de ani care au o nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părinţii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor. (Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus...")

Referindu-se la motivele predispoziţiei precoce a tinerilor spre sexualitate, părintele Arsenie Boca spune:''Totuşi nu mă pot abţine de a nu pomeni unul (din motive-n.n.) care produce extrem de multe şi grele dificultăţi în educarea copiilor. Şi anume, când soţul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea sau se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili. Explicaţia biologică: au crescut în mediul uterin hrăniţi cu sânge prea îmbibat cu testosteron, hormon sexual masculin. (Păr. Arsenie Boca - ''Tinerii, familia şi copii născuţi în lanţuri'')

 Sfinţii părinţi, văzând marea responsabilitate şi greutate ce poartă femeia când este însărcinată, au dezlegat ca să se poată împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau de păcatul pe care l-ar fi făcut ea. Deci, femeia când este gravidă, să se împărtăşească în fiecare lună după ce a ţinut măcar două-trei zile de post şi s-a spovedit. Acea Împărtăşanie, ea nu o ia pentru vrednicia ei, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important să se împărtăşească pentru că îl ajută foarte mult pe copil, îl întăreşte, îi dă sănătate, îl fereşte de boli." 

(Arhim.Iochim Pârvulescu -'' Sfătuiri duhovniceşti'')
http://www.provitacraiova.ro/articol-ai-grija-mama.php

Rugaciunea parintilor pentru copii

Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce cu intelepciunea Ta ai zidit pe om din tarana si ai suflat lui suflarea de viata si binecuvantandu-l ai zis: cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul; iar la Cana Galileii, prin Unul Nascut Fiul Tau, ai binecuvantat nunta si nasterea de fii, cu multa umilinta rog marea Ta bunatate, ca neincetat sa reversi Harul Tau si sa Te milostivesti si asupra copiilor mei, pe cate Tu ai binevoit sa mi-i daruiesti. Umple-i Doamne pe ei de intelepciune si pricepere. Apara-i de toate cursele vrajmasilor vazuti si nevazuti. Porunceste ingerilor Tai, ca totdeauna sa fie calauzele si povatuitorii lor spre toate faptele cele bune, ca sa Te poata lauda si preaslavi in veci. Amin 

Rugaciunea parintilor pentru copiii lor

Doamne Dumnezeule! Fiii pe care ii am sunt un dar al bunatatii Tale. Tu ai facut a se naste in mine simtamantul care ii face scumpi inimii mele, simtamantul dragostei parintesti.

Tie iti inchin copiii mei, Doamne! Binevoieste a le fi lor Parinte; eu sunt un neputincios muritor si fara de ajutorul tau nu pot face nimic.

Tu Cel Ce dai hrana pasarilor cerului, Cel Ce pazesti floarea ce rasare in mijlocul stancilor, Parinte a toata lumea, binevoieste a ingriji si de copiii mei, ca sa poata fi fericiti si in viata aceasta si in cea viitoare. Ajuta-mi sa cultiv in ei bunatatea si printr-o buna crestere sa ii fac folositori semenilor.

Da-le lor, Doamne, intelepciune, ca sa cunoasca si sa voiasca binele . Da-le lor comorile cele ceresti ale virtutii, ca acestea sunt bogatii nepieritoare. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogatii pamantesti care sunt supuse stricaciunii, ci Te rog sa le dai trupuri sanatoase si iubitoare de osteneala, ca sa poata castiga lupta impotriva relelor vietii. Pazeste inimile lor de orice alunecare pacatoasa si apara nevinovatia lor.

Randuieste, Preabunule Stapane, ca ei sa ajunga prin harul Tau fii credinciosi ai Sfintei noastre Biserici si sa binecuvanteze Numele Tau in veci.

Doamne Dumnezeule, iarta-ma ca nu stiu sa cresc cum se cuvine acesti copii pe care Tu mi i-ai daruit. Iarta-ma, Dumnezeule, iarta-ma! In loc sa invete de la mine numai cele bune, copiii invata si cele rele si fara sa vreau devin prilej de sminteala pentru ei. Degeaba ii sfatuiesc sa faca binele si sa tina poruncile daca ei vad ca eu nu le pazesc. Degeaba ii indemn cu vorbele daca faptele mele nu sunt pe masura.

O, cat sunt de vinovat in fata Ta si a lor! In loc sa Te marturisesc prin faptele mele am facut impotriva. Greu cu adevarat este pentru mine, pacatosul, sa cresc cum trebuie copiii. Cum va creste un copil care nu a vazut in parintii sai pilde de fapte bune?

Iarta-ma, Doamne, iarta-ma! Iarta-i si pe parintii, pe mosii si stramosii mei, pentru toate pacatele pe care le-au savarsit, fiind prin ele pietre de poticnire pentru urmasii lor.

Indrepteaza-ma pe mine, pacatosul, Doamne, sa duc o viata curata ca sa-mi pot indrepta copiii pe calea poruncilor Tale.

Sa vina pacea Ta peste casa noastra, sa vina peste noi mila Ta, ca sa sporim in fapte bune si in tot ce e bineplacut Tie. Ca sa petrecem cealalta vreme a vietii noastre in pocainta si sa dobandim in aceasta viata darul Tau, iar in cealalta fericirea de veci. Pentru rugaciunile Preabinecuvantatei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

Rugaciunea mamei dupa nastere

Multumescu-Ti Tie, Doamne, din adancul inimii mele, pentru pruncul pe care Tu mi l-ai daruit si pe care Tie Ti-l inchin, dimpreuna cu toata viata mea, intru care ai binevoit. Daruieste-i, Stapane, viata ca sa se nasca din nou, din apa si din Duh, ca fiu al Tau dupa har, in Taina Sfantului Botez. Ajuta-ma, Iubitorule de oameni, sa-l cresc in pace, ca pe un madular binecuvantat al Bisericii Hristosului Tau. Si intreaga noastra familie pazeste-o intru dragostea Ta, daruindu-i toate cele spre trebuinta, dupa marea Ta mila, putere si intelepciune. Ca noi Tie Iti incredintam sufletele si trupurile noastre, Tie ne rugam pentru noi insine, si unii pentru altii, si numele Tau, de viata facatorul, in veci il preamarim: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Rugaciunea femeii inainte de nastere

Marie, Maica Preacurata, ceea ce ai purtat in pantecele tau cel binecuvantat pe Mantuitorul a toata lumea, inconjoara-ma pe mine, pacatoasa, cu dragostea ta de Maica si du rugaciunea mea la Fiul tau si Dumnezeul nostru, ca sa-mi binecuvanteze pruncul pe care-l port in pantece si sa ma invredniceasca sa-l aduc la lumina in chip firesc si sanatos, intarindu-ma cu puterea dreptei Sale, intru care bine am nadajduit. Amin.

Rugaciune pentru pruncul ce se afla in pantecele mamei

Tu, Cel ce ai zis oamenilor: „Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul“, binecuvantand nasterea de prunci, arata mila Ta acestui prunc ce se afla in pantecele maicii sale, si ajuta-l sa se nasca la vremea de Tine randuita. Da-i lui, Doamne, crestere fireasca, sanatate si putere. Parinte Ceresc, Care porti de grija pasarilor cerului si infrumusetezi crinii tarinii, poarta de grija si acestui copil care n-a vazut inca lumina soarelui. Tu ai purtat de grija Preacuratei Fecioare care a purtat in pantecele ei Dumnezeiescul Prunc. Nu ne parasi acum nici pe noi, robii Tai, ci ocroteste-l cu harul Tau pe pruncul acesta al nostru si binecuvanteaza nasterea lui dupa multimea milostivirii Tale. Iar mai apoi, luminandu-l cu Sfantul Botez, sa il faci pe el un madular ales al Sfintei Tale Bise rici, ca sa Te laude si sa te binecuvanteze in toata viata lui si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune pentru copilul nou-nascut

Doamne Iisuse Hristoase, Care ne-ai daruit acest copil, randuieste precum stii intrarea lui in randul celor drept-credinciosi care au fost luminati prin Sfantul Botez. Doamne, daruieste-i sa na tate si putere acestui prunc, Tu, Care ai fost crescut cu grija de catre Preasfanta Fecioara. Doamne, sa nu vina peste noi mania Ta si sa nu ingadui ca acest copil sa moara nebotezat. Sa nu sufere acest copil din cauza pacatelor noastre, ci sa vada mila Ta si dragostea Ta de oameni. Ocroteste-l, Doamne, si daruieste-i nasterea cea de Sus prin Sfantul Botez, ca sa devina fiu al Bisericii Tale. Tie ne rugam, Stapane, trimite peste el lumina binecuvantarii ceresti, ca Tu esti Cel ce asculti rugaciunile noastre si Tie Iti multumim si Te slavim in vecii vecilor. Amin

Rugaciunea sotilor care nu au copii

"Binecuvantat esti Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si binecuvantat este numele Tau cel sfant si slavit intru toti vecii! Sa Te binecuvanteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale! Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem un ajutor asemenea lui". Si acum, Doamne, nu placerea o caut, luand pe femeia mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste de a avea mila de ea si de mine si a ne duce impreuna pana la batranete!", s-a rugat Tie Tobie, iar Tu i-ai umplut casa de binecuvantare si i-ai daruit copii ca raspuns la cererile sale.

 Doamne, pustii sunt casele fara copii, si triste inimile sotilor care nu au urmasi. Chiar daca nu avem credinta dreptilor, care pentru rugaciunile lor s-au invrednicit sa aiba copii, pentru mila Ta cea nemasurata nu ne lasa, Atotputernice Doamne, ci vezi suspinul inimilor noastre. Umple-ne casa de bucuria pe care o aduc copiii, iar pe noi intareste-ne ca sa ii crestem pe ei cu dragoste si intelepciune in dreapta credinta, spre slava Numelui Tau si a Sfintei Tale Biserici. Amin !"

Femeia cand naste un copil da mana cu Dumnezeu.

" Femeia când naşte un copil dă mâna cu Dumnezeu. A naşte mai mulţi copii înseamnă a te apropia cât mai mult de Dumnezeu, care este izvorul vieţii şi piatra de temelie sfântă a familiei. Familia cu mulţi copii este o binecuvântare divină. Într-o astfel de familie locuieşte Însuşi Dumnezeu, care dă "pâinea cea de toate zilele".

Prima poruncă dată protopărinţilor noştri o găsim în Sfânta Scriptură: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi şi domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate vietăţile, ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul" (Facere 1, 28). Din aceste cuvinte biblice reiese clar voinţa lui Dumnezeu: familia să rodească prin naşteri de prunci. A avea copii în cadrul unei familii binecuvântate prin cununia religioasă este o poruncă divină la care trebuie să reflectăm cu toţii în zilele noastre. Naşterea de prunci nu este o opţiune, ci este un imperativ dat fiecărei familii. Pământul este destul de mare şi el poate susţine neamul omenesc indiferent cât de mare ar fi numărul oamenilor. Dumnezeu, care este mare, poate da resurse alimentare şi de viaţă umană inepuizabile. Pământul fără prezenţă umană se sălbăticeşte. Omul sfinţeşte locul, spune un vechi proverb. Iată de ce este nevoie de cât mai mulţi copii, ca ei să contribuie la sfinţirea acestei planete. O familie fără copii este ca o casă fără ferestre. Cu cât avem mai multe ferestre la o casă, interiorul ei devine mai luminos, călduros şi plin de viaţă. Aşa şi o familie cu mulţi copii este un loc binecuvântat de Dumnezeu."

sursa:http://www.ziarullumina.ro/articole;1553;1;54195;0;Nasterea-de-prunci-nu-este-o-optiune-ci-un-imperativ-al-familiei.html 

Copiii mici au comuniune cu Dumnezeu si cu ingerul lor pazitor

"Parinte, am observat ca pruncii zâmbesc în timpul Sfintei Liturghii.

- Asta nu o fac numai în timpul Sfintei Liturghii. Pruncii sunt într-o permanenta legatura cu Dumnezeu, deoarece nu au griji. Ce a spus Hristos despre ei? „Ingerii lor în ceruri pururea vad fata Tatalui Meu, Care este în ceruri”‘. Copiii mici au comuniune cu Dumnezeu si cu îngerul lor pazitor, care este mereu lânga ei. In somnul lor uneori râd, alteori plâng, pentru ca vad diferite lucruri. Deseori îl vad pe îngerul lor pazitor, care îi mângâie, îi prinde de mânute, iar acestia râd, alteori vad pe diavolul sub diferite chipuri urâte si plâng.

- Dar de ce se apropie diavolul de prunci?

- Aceasta îi ajuta sa caute protectia mamei. Caci de nu ar exista aceasta frica, pruncii nu ar simti nevoia sa alerge în bratele mamei lor. Pe toate le îngaduie Dumnezeu pentru binele nostru.

- Cele pe care copiii le vad atunci când sunt mici, le mai tin minte când cresc mari?

- Nu, le uita. Daca ar tine minte copilul de câte ori l-a vazut pe îngerul sau pazitor, ar cadea în mândrie. De aceea, le uita atunci când creste mare. Dumnezeu în toate lucreaza cu întelepciune.

- Pruncii vad aceste lucruri dupa botez sau înainte?

- Desigur ca dupa botez.

- Parinte, un copil nebotezat se poate închina la Sfintele Moaste?

- De ce sa nu poata? El poate fi chiar si binecuvântat cu Sfintele Moaste."

Cuviosul Paisie Aghioritul - Viata de familie,

Femeia insarcinata sa se roage

"Este foarte important sa se ceara ajutorul preotului inainte de nastere,sa fie rugat parintele duhovnicesc sau pur si simplu un oarecare preot cu luare aminte sa citeasca rugaciune pentru nastere usoara"(Protoierul Artemie Vladimirov)

 Va puteti ruga zilnic Imparatesei Cerurilor ,rostind de cel putin doiprezece ori pe zi "Nascatoare de Dumenzeu Fecioara,bucura-te"cu metanii macar mici.De tot atatea ori rostiti si condacul Ei:"Nu avem alt ajutor,nu avem alta nadejde,far anumai pe Tine,Stapana.Tu ne ajuta noua,ca spre Tine nadajduim si cu Tine ne laudam,ca sa nu fim rusinati ca robii Tai suntem."(Sfantul Ambrozie de la Optina)

Din cartea"Cum sa ne educam ortodox copilul"

Alapteaza-ti bebelusul!

"...Apoi, după ce se va naşte copilul, mama trebuie să-l alăpteze cât poate mai mult. Laptele mamei dă sănătate copiilor ei. Prin alăptare copiii nu sug numai lapte, ci şi dragoste, afecţiune, mângâiere, siguranţă, dobândind astfel un caracter puternic. Dar şi pe mamă o ajută alăptarea. Atunci când mamele nu-şi alăptează copiii, se creează anomalii în organismul lor, care pot duce chiar şi la extirparea sânului. Mai demult o mamă putea alăpta şi copilul vecinei, dacă aceea nu avea lapte. Acum însă multe mame se îngreuiază să-şi alăpteze chiar şi propriii lor copii. Mama care se leneveşte şi nu-şi alăptează copilul transmite această lenevire şi copilului ei. Mai demult cutiile cu lapte concentrat aveau pe ele o etichetă cu o mamă care ţinea la sânul ei un copil. Acum însă au o mamă care tine în braţe nişte flori. Mamele nu-şi mai alăptează copiii, şi astfel aceştia cresc fără mângâierea mamei. Şi atunci cine le va da afecţiune şi dragoste? Cutia cu laptele de vacă? Copiii sug din sticla “îngheţată” şi astfel îngheaţă şi inima lor. Apoi, după ce cresc mari, caută mângâiere în sticla de la tavernă. Beau ca să-şi uite stresul, şi astfel devin alcoolici. Dacă copiii nu vor primi afecţiune, nu vor avea de unde să dăruiască afecţiune, şi astfel se transmit mai departe patimile părinţilor. Apoi vin mamele la mine şi-mi spun: “Părinte, fă rugăciune, căci îmi pierd copilul!”.

Cuviosul Paisie Aghioritul - Viata de familie

Dati copiilor nume de sfinti!

"La noi ,numele au inceput sa fie alese nu dupa Dumnezeu.Dupa Dumnezeu ,iata cum trebuie facut.Alegeti nume din calendare:fie al Sfantului zilei cand se naste pruncul,fie al zilei cand se boteaza,fie al neia dintre cele trei zile care urmeaza Botezului.Atunci lucrul se va face fara socoteli omenesti ci cum va da Dumnezeu pentru ca zilele de nastere sunt in mana Domnului."(Sfantul Teofan Zavoratul)

"Daca ne vine greu sa alegem numele legat de ziua nasterii pruncului,haideti sa ne uitam la a opta zi de la venirea lui pe pe lumea lui Dumnezeu.Sa ne amintim ca in vechime ,in vremurile vechi testamentare ,tocmai in a opta zi se punea nume pruncilor ,pentru ca opt este numarul care simbolizeaza vesnicia si poate ca la a opta zi vom gasi numele care se va dovedi sfant si profetic pentru copilul nostru.Dar daca nici a opta zi nu ne va spune nmic?Atunci sa ne uitam la ziua a patruzecea fiindca adeseori mamele daca pruncul este sanatos si viata lui nu ein primejdie in ziua a patruzecea merg la biserica sau cheama acasa preotul ca sa cieasca asupra lor rugaciunile de curatire si sa poata merge iarasi la spovedanie si impartasanie ,ca in aceasta zi a patruzecea Dumnezeu sa-l invredniceasca pe prunc de Lumina Cereasca,de Lumina Botezului ,sa-l numere in ceata alesilor Sai.Dar a patruzecea zis-ar putea de asemenea sa nu ne spuna nimic,si atunci ce e de facut?
Sa stiti ca Ortodoxia nu este manualul de drept sovietic.Ortodoxia este mai larga decat toate manualelel si toate paragrafele ,decat toate prescriptiile juridice si de aceea poate ca aveti deja un nume pregatit pentru prunc.Sa presupunem ca s-a nascut baiatt,iar dumneavoastraaveti dorinta launtrica de a-l inchina lui Dumnezeu si ocrotirii Facatorului de minuni Nicolae.Oare va va osandi Domnul daca ii veti da nume pruncului"impotriva graficului",acest nume care in traducere din greceste inseamna "biruitor de popare"?Bineinteles ca nu!Pentru ca Ortodoxia este cunoscuta cu inima si cu inima ni s-a dat sa ne apropiem de Dumnezeu-cu inima si cu mintea,nu doar cu mintea.Asadar copilul poate fi numit si la inspiratie,dupa simtirea inimii,dintr-o cinstire deosebita pentru un anumit bineplacut al lui Dumnezeu."(Protoiereul Artemie Vladimirov)

"Parinte, este corect ca la botez pruncilor sa se dea doua nume?

- Daca din aceasta pricina ajung sa se certe si chiar sa se desparta, sa le dea si trei nume. Cu toate ca numele frumoase de sfinti, oamenii de astazi le-au facut… Viky, Bebe, Mimi….:(Parintele Paisie Aghioritul)

Ai grija,mama!

"De inceputul educatiei depind multe:in orientarea data copilului in primii ani de viata se ascunde embrionul activitatii lui viitoare.Primii ani ai copilului se afla insa in mainile mamei.Si intradevar,in acesti ani cine poate sa inlocuiasca pentru copil mama?Tatal?Dar tatal n-are nici destula inclinatie,nici destula vreme,nici destula rabdare,pe cand mama are toate acestea din plin.Nimeni nu isi da seama atat de bine ca mama ce fire are copilul,care sunt punctele lui tari si punctele slabe ale caracterului lui.Nimeni nu stie mai bine decat mama pana unde poate merge severitatea si pana unde poate merge ingaduinta,nimeni nu stapaneste mai bine decat ea arta de a starni in copil dorinta de a cunoaste,de a-i atrage atentia,de a-i da invataturi practice.Nimeni ,afara de mama nu este in stare sa faca aceasta mladita tanara sa creasca asa cum trebuie.Cea mai mare inraurire care exista intre relatiile dintre oameni este inraurirea mamei.Nu cereti de la ea actiuni sistematice:ea actioneaza mai degraba din inspiratie ,nu din calcul.Poate parea ca procedeaza la intamplare,insa lasati-i in seama educatia copilului si sentimentul mamei va ajunge la tinta mai sigur decat rationamentele tatalui - si ce schimbari minunate au loc uneori in copii sub inraurirea mamei!"

Din cartea"Cum sa educam ortodox copilul"

Ai grija, tata!

"Ferice de tatal care a nascut si spre viata vremelnica si spre cea vesnica,dar nevrednic este parintele care a nascut copii spre viata vremelnica,dar le-a zavorat usa catre cea vesnica fie prin proasta crestere,fie prin smintelile pe care le-a facut!"

(Sfantul Tihon din Zadonsk- din cartea "Cum sa educam ortodox copilul")

"Când tu, ca părinte, nu-l sfătuieşti pe copilul tău şi nu-l călăuzeşti drept, e firesc să fie târât de oameni vicioşi şi să ajungă să săvârşească chiar şi crime. Atunci, desigur, va fi condamnat de societate şi-i va face de ruşine atât pe părinţii săi cât şi pe el. Şi odată cu osândirea copilului, va fi arătat cu degetul şi tatăl, care nu mai îndrăzneşte să iasă din casă. Şi vor spune despre el: „Iată ce-a păţit dacă nu şi-a educat copilul!”. Cu ce ochi vei privi atunci lumea, care te va cerceta pentru că nu ţi-ai educat copilul la vremea potrivită, şi astfel a ajuns la crimă şi în temniţă? Îndrăzneşti să te mai numeşti tată, de vreme ce nu ţi-ai împlinit îndatorirea? Nu te ascunzi? Nu-ţi doreşti să se deschidă pământul şi să te înghită? Spune-mi deci, îndrăzneşti să te mai numeşti tată, de vreme ce ai fost nepăsător faţă de copilul tău şi l-ai lăsat să fie distrus?

Dacă ai fi văzut că un om îţi loveşte copilul ţi-ar fi părut rău, te-ai fi necăjit şi te-ai fi aruncat asupra lui ca o fiară. Şi totuşi, vezi cum diavolul îl loveşte în fiecare zi, îl trage în păcat, şi tu dormi. Nu te necăjeşti, nu te înfurii, nu te îngrijeşti să-ţi salvezi copilul din ghearele acestei fiare. Ei, atunci ce îndurare aştepţi de la Dumnezeu?

Ce răspuns Îi vei da lui Dumnezeu când te va cerceta pentru că nu te-ai sârguit să-l educi cum se cuvine pe copilul care ţi s-a născut? Te va întreba Domnul: „Nu te-am pus ocrotitor şi dascăl al lui? Nu ţi-am poruncit să-l călăuzeşti pe calea cea dreaptă?”. Ce vei putea spune atunci? Că a fost un copil dificil şi n-a vrut să te asculte? Pe toate acestea trebuia să le vezi de la început, de când era mic, şi puteai să-l modelezi cum voiai. Atunci l-ai fi obişnuit cu binele, dezrădăcinându-i din suflet spinii care, datorită vârstei lui fragede, ar fi ieşit uşor. Dacă te-ai fi ocupat atunci de el, patimile lui nu s-ar fi mărit şi n-ar fi fost greu astăzi să le războieşti."

(Sfantul Ioan Gura de Aur- http://www.ioanguradeaur.ro/855/cresterea-copiilor/)

Cautati dragostea!

"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi... Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea!"

Căutaţi dragostea!!!
(I Corinteni 13, 1-13)

Cinsteste-ti parintii!

'Cand patimirile de pe Cruce sfasiau sufletul si trupul Mantuitorului,cand El atarna atat de greu in piroane cu madularele strapunse,intre viata si moarte ,iar pe El intreaga lume atarna deasupra pierzarii asteptand mantuirea,nici chinurile intregului iad,nici grija pentru intreaga lume ,pentru toate vremurile si pentru vesnicie nu au inabusit in El simtamintele legiuitei indatoriri fata de Maica Sa.Aceasta indatorire a carei implinire inceta pentru El odata cu viata pamanteasca a dat-o atunci pe mai departe lui Ioan a carui feciorie si dragoste faceau din el un vrednic slujitor al Feciorei Maici- iar astfel si in aceasta parte a Legii ca si in toate celelalte ne-a aratat noua desavarsirea care sta ca cinstirea fata de parinti si grija pentru ei sa se intinda asupra tututror imprejurimilor vietii,pana la mormant si dincolo de mormant"
(Sfantul Filaret al Moscovei)

din cartea "Cum sa ne educam ortodox copilul)

Nu va inselati

"Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera."

 Autorul poeziei - Traian Dorz

Atat de aproape esti

Atât de-aproape eşti de moarte
că nu se poate să nu vezi
ce lungă-i umbra ei spre tine
şi mâna ei spre unde şezi!

Atât de-aproape e-nălţarea
de prăbuşire şi de-abis,
că nu se poate să nu vadă
acel ce are-un ochi deschis!

Atât de-aproape e trufia
de neascultare şi blestem,
că încă de pe tron s-aude
eternul plâns în câţi şi-l gem.

Atât de-aproape-i Judecata
şi iadul, de-orişice păcat
c-ar trebui să fugi cu groză
de tot ce pare necurat.

...Şi Dumnezeu e-atât de-aprope
de tine credinciosul Său,
că fără ştirea Lui nu-i nimeni
s-ating-un fir din capul tău.

Să ai credinţă deci, şi frică, —
spre două părţi ai drum deschis:
şi mergi pe-o punte-atât de-ngustă
între Infern şi Paradis.


Traian Dorz

Ce mult se-ndreptateste omul

Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat
Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat
Că n-a nedreptăţit pe nimeni luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i.
Se poate n-a ucis cu parul, se poate n-a furat comori,
Dar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis, de-atâtea ori?
Se poate n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?

Se poate n-a făcut păcate cum face orice vinovat
Dar când putea să facă-un bine şi nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea că alţii sufăr bolnavi şi singuri şi trecea
Şi-ar fi putut să facă-un bine dar n-a făcut, el ce făcea?

Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui
Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele ştiut
Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.

O, nu te-ndreptăţi pe tine că n-ai aprins şi n-ai furat
Că este decât toate-acestea un mai amar şi greu păcat:
Acela de-a nu face bine când ştii şi poţi trăind mereu
Mulţi credincioşi o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.

Traian Dorz

Despre spovedanie

"Deci, eu cand ma duc la spovedanie inaintea preotului, ma duc in fata lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. In ziua judecatii el atat poate spune, cat i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pamant, nici in cer. Dar eu, daca m-am dus la spovedanie si i-am spus toate si preotul mi-a facut dezlegare cu mainile pe cap, eu sunt dezlegat.

Spovedania trebuie sa fie completa si sa nu se ascunda nimic din cele faptuite, cum am spus mai inainte. Ai auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel ? Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat toata sabia cea cu doua taisuri si strabate pana la despartitura trupului de a duhului, cea mai inalta unire intre om si Dumnezeu.

Spovedania trebuie facuta de buna voie, dupa marturia Duhului Sfant, care zice : si din voia mea ma voi marturisi Lui;

Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi;

Spovedania sa nu fie prihanitoare, adica sa nu dam vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo alta zidira a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi sa ne invinuim si sa ne prihanim, cum zice Sfantul Ioan Scararul : " A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a facut, iar nu dintr-a altuia ".

Spovedania se cuvine sa fie dreapta, adica sa spui adevarul, spune cum ai facut toate, fara rusine. Isus Sirah spune : Este rusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har.
Rusinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteste pe tine de rusinea aceea pe care o vom suferi cu totii la ziua cea infricosata a Judecatii lui Dumnezeu.

 Spovedania sa fie hotaratoare. Sa luam inaintea duhovnicului o mare hotarare de a nu mai pacatui, ajutandu-ne noua dumnezeiescul har, si sa voim mai bine a muri de mii de ori decat a mai pacatui de acum inainte cu vointa noastra.

Sfantul Vasile cel Mare zice : " Nu se foloseste de marturisire, nici se marturiseste, cel ce zice la spovedanie numai ca a gresit, insa ramane iarasi in pacat si nu-l uraste ". Toata pocainta ta intru aceasta consta, adica sa te hotarasti a-ti schimba viata.

Cand ma duc la marturisire cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei.
Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoala, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau.
Scrie, ca si diavolul a scris. Avem contabil bun, ingerul rau pe umarul stang, care scrie tot, si ingerul cel bun pe umarul drept, care scrie si el faptele cele bune ale omului."

 sursa text:(http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/3spovedania.htm)

Cand spui "femeie"

"Femeile au profunzimi sufleteşti mai mari decât bărbaţii. Au o inimă caldă şi intuiesc totul din iubire. Au puterea de a se dărui, aducând lumină şi bucurie.

Sunt fiinţe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicateţe şi gingăşie."
(Parintele Constantin Sarbu )

O,iarta-mi te rog Doamne

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
 E să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

Traian Dorz

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos(Sfantul Isaac Sirul)

            Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plans pentru Lazar si lacrimi de intristare si de milostivire ai varsat pentru dansul, primeste si lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindeca patimile mele. Cu ranile Tale, tamaduieste ranile mele. Cu Sangele Tau, curateste sangele meu si amesteca in trupul meu, mireasma Trupului Tau, cel de viata factor. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat, sa indulceasca amaraciunea cu care potrivnicul m-a adapat. Trupul Tau intins pe cruce, sa se intinda catre mintea mea, cea trasa in jos de diavoli. Capul Tau pe care l-ai aplecat pe cruce, sa inalte capul meu palmuit de potrivnici. Prea sfintele Tale maini, pironite de necredinciosi pe cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii, precum a fagaduit prea sfanta gura Ta. Fata Ta cea badjocorita cu palmuiri si scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea intinata in faradelege. Sufletul Tau, pe care l-ai dat Tatalui cand erai pironit pe cruce, sa ma povatuiasca spre Tine, prin harul Tau. Nu am inima plina de durere ca sa Te caut. Nu am pocainta, nici umilinta, care intorc pe fii la mostenirea lor. Nu am lacrimi mangaietoare, Stapane. S-a intunecat mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. S-a racit inima mea de atatea ispite si nu poate sa se infierbinte cu lacrimile dragostei catre Tine. Ci Tu, Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeule, vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima plina de smerenie, ca sa pornesc cu tot sufletul in cautarea Ta. Caci fara Tine, ma voi instraina de tot binele. Da- mi asadar, Bunule, harul Tau. Tatal, care Te-a nascut din sanurile Sale , fara de ani si fara de veci, sa innoiasca in mine inchipuirea icoanei Tale. Te-am parasit; sa nu ma parasesti. Am iesit de la Tine; iesi in cautarea mea. Du- ma la pasunea Ta. Numara-ma si pe mine intre oile turmei Tale prea alese. Hraneste- ma impreuna cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata, este salasul Tau si se vede in ea stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mangaierea si odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine, in necazuri si in tot felul de chinuri. Acestei straluciri ma invredniceste si pe mine nevrednicul, cu harul si cu iubirea Ta de oameni., Mantuitorule Iisuse Hristoase, in vecii vecilor. Amin!

"Iata Eu stau la usa si bat..."

Mântuitorul, asemenea unui călător ostenit de cale, bate la uşa unui han, pe înserate; însă dacă bagi bine seama, uşa la care El bate nu are mâner ori clanţă pe dinafară, are numai pe dinăuntru. Aceasta arată ceva… Domnul nu împinge cu umărul în uşă, dragul bunelului; uşa are mâner numai pe dinlăuntru, numai pe dinlăuntru…

(Avva Selafiil Siberianul)

"Cine este Cel care spune aceste cuvinte? Cine este Cel care „stă şi bate“?… Vreun om sărman şi fără căpătâi? Vreun cerşetor tremurând de frig şi înfometat? Nu! Ci Domnul Iisus bate la uşa inimii noastre. El, Împăratul împăraţilor, Domnul Slavei şi Mântuitorul lumii. Şi de ce stă şi bate, cerând voie pentru intrare? N-are El putere să intre? Ba da, dar El nu vrea să intre cu de-a sila, căci nu este un spărgător de uşi.

El stă şi bate, dar noi ţinem uşa încuiată cu zăvorul iubirii de sine şi al mândriei, cu zăvorul fricii deşarte de a nu ne hotărî pentru Domnul, din pricina lumii şi a prietenilor; cu zăvorul leneviei, ce ne împiedică să ne curăţim casa noastră murdară şi să stricăm lacătul apucăturilor noastre lumeşti şi urâte; cu zăvorul nepăsării şi al îndoielii, ce ne ţine adormiţi pe drojdiile păcatului în care am trăit; şi cu alte fel de fel de zăvoare, lucrate în fierăria iadului de către diavolul – încuietorul de inimi.

Şi noi suferim să stăm închişi în temniţa propriei noastre inimi, în timp ce Iisus Biruitorul şi Salvatorul stă la poarta inimii noastre şi bate, cerând intrare!…

O, netrebnice lacăte şi urâte zăvoare, până când veţi mai sta la porţile sărmanelor inimi?… O, sărmane inimi, până când veţi mai suferi la porţile voastre aceste încuietori păcătoase şi rele?… Până când veţi fi atât de nesimţitoare, încât să-L ţineţi afară pe Domnul vieţii, Împăratul Iisus, Mântuitorul vostru?… Până când?

Domnul S-a înjosit până acolo, că a venit la uşa sărăcăciosului tău bordei şi bate, cerând să intre. Iar tu te-ai mândrit şi L-ai nesocotit o viaţă întreagă. Ţi-a vorbit şi n-ai vrut s-asculţi… Te-a rugat, dar nu L-ai luat în seamă. O, suflete dragă, El mai bate încă o dată. Deschide măcar acum, deschide-I Domnului Iisus, ca să dobândeşti fericirea şi mântuirea cea veşnică.

• :http://www.razbointrucuvant.ro/2010/04/26/dulceata-si-durere-duhovniceasca-de-la-avva-selafiil-siberianul-ii-domnul-nu-impinge-cu-umarul-in-usa-dragul-bunelului/
•   http://www.oasteadomnului.ro/2012/„iata-eu-stau-la-usa-si-bat“           

Postul cel Mare este un drum spre Golgota!

"Postul cel Mare este un drum spre Golgota, copile drag. Si tu, dragul bunelului drag, şi eu şi îngeraşii mei dragi, cu toţii ne reamintim acum ce cruce am luat. Cu toţii ne vedem acum, în Post, ca fiind în drum spre Golgota, cu toţii ne vedem aşa cum ar trebui să ajungem în viaţă noastră, la un moment dat: răstigniţi! Da, răstigniţi! Nu ne place acest lucru, şi vrem a ne face viaţă plina de drăgălaşenii, mai cu seama lumenii… Dar nu e aşa; drăgălaşeniile ce le căutăm, vedem ca se prefac în cele din urma în amăreli din cele mai amare. Căci sunt lucruri de mana şi de minte omeneasca! Numai ceea ce vine de la Dumnezeu, ca binecuvântare, aceea nu se preface intr-o amăreală, ci intr-o tot mai dulce iubire, intr-o tot mai scumpa dragoste.

Nu ne place să ne răstignim, cu Domnul? Nici nu vom învia, atunci, dimpreună cu El!

 Nu ne place să ne luam crucea ce ne-a hărăzit-o fiecăruia Domnul? Vom suferi şi vom plânge, negăsindu-ne drumul în viaţă."

(Avva Selafiil Siberianul)

sursa text:http://www.razbointrucuvant.ro/2010/02/14/la-portile-postului-mare-o-alta-scrisoare-foarte-folositoare-a-batranului-selafiil-din-tomsk/

Lumea aceasta este bolnava si are nevoie de iubire..

"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, dă-mi şi mie, unui boţ de pământ, să ard cu lacrimi de iubire pentru lumea toată! Doamne, Iisuse, dă-mi şi mie, celui găunos şi putred, inimă milosârdă pentru lumea toată! Doamne, eu am trăit până acum pentru că Tu m-ai iubit în fiece clipă mai mult decât Te-am iubit eu viaţă toată! Dă, Doamne, răgazul pocăinţei şi întoarcerii de la răutatea tuturor oamenilor…

 Plâng în fiece seara cu lacrimi, implorând pe Domnul să dăruiască tuturor oamenilor să-L cunoască în Duhul Sfânt şi să-L iubească."

(Avva Selafiil Siberianul)

sursa text:http://www.razbointrucuvant.ro/2010/04/22/dulceata-si-durere-duhovniceasca-de-la-avva-selafiil-lumea-aceasta-e-bolnava-si-are-nevoie-de-iubire/

"Si vrajmasii omului vor fi casnicii lui ..."

"Până ce nu începusei să te rogi lui Dumnezeu, erai tuturor drag. Iar acum, dintr-o dată, eşti în casa ta ca în mijlocul unei tabere duşmane. Mai înainte vreme te îmbătai, şi fumai, şi mai furai câte puţin, şi înjurai, şi trândăveai în zilele lucrătoare, şi făceai toate celelalte câte sunt urâte înaintea lui Dumnezeu şi a lumii cinstite. Şi totuşi, atunci erai drag tuturor din casă. Iar acum, când ai apucat-o pe calea dreptăţii, cinstei şi rugăciunii, acum toţi au tăbărât asupra ta ca un roi de viespi.

Bucură-te, frate, de o sută de ori bucură-te! Oare nu vezi că în casa voastră se joacă drama Evangheliei? „in aceeaşi casă unde până acum se flecărea despre impozit şi sărăcie şi hoţi şi tăinuitori şi judecători, în aceeaşi casă au început să se împlinească prorociile evanghelice. Casa voastră s-a înălţat până la ceruri, s-a făcut scenă a dramei evanghelice, a făcut legătura cu timpurile apostolilor şi mucenicilor. Istoria Bisericii creştine se desfăşoară, la scară mică, în casa voastră. Iată prorociile lui Hristos, care s-au împlinit de nenumărate ori pe această planetă pământească şi care încep acum a se împlini şi în casa voastră:

Veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu, iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui (Matei 10, 22).

Şi vrăjmaşii omului vor fi casnicii lui (10, 36). Fericiţi sunteţi care plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când vă vor urî pe voi oamenii, şi când vă vor despărţi pe voi şi vă vor ocări, şi vor scoate numele vostru ca un rău pentru Fiul Omului (Luca 6, 21). Amin, amin grăiesc vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; şi voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră întru bucurie se va întoarce (Ioan 16, 20).

Ce poate fi mai desluşit decât aceste prorocii? Iată, ele se împlinesc şi astăzi, lângă căminul tău, asupra ta. Ca atare, primeşte toate ocările ca pe nişte decoraţii. Să ştii că prigonitorii tăi se vor căi; batjocoritorii tăi vor tăcea, şi tu te vei bucura. Astăzi eşti cel din urmă în casa tatălui tău, însă degrabă vei fi cel dintâi. Iar cei care te prigonesc îţi vor sluji. Lucrul acesta e prezis, şi s-a adeverit de mii de ori şi în mii de locuri.
Pace ţie şi binecuvântare de la Domnul!

(Sf. Nicolae Velimirovici - Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi)

sursa text:Ortodoxia.md

O,cata bucurie atunci cand ne bate Hristos la poarta inimilor!

"Zboară, zboară, tu, puiule de cocor, peste întinderile acestei lumi şi încălzeşte-ţi aripile la Soarele Hristos. Înalţă-ţi cântarea de iubire precum mierla o face dimineaţa în zori, de bucurie ca iată, Hristos e în inima ta. Tu Îl simţi. Tu vorbeşti cu El în rugăciunile tale. Tu te plângi Lui iar El Te mângâie. Tu Ii spui dorurile tale iar El te asculta.
Niciodată să nu crezi ca El nu te ascultă.Inima mea dulce, El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept.

O, de-ai şti cat de mult te iubeşte Maica Domnului. Fiecare gând frumos al tău este o floare dăruită Maicii Domnului. Fiecare osteneala ce o faci este un surâs al Preacuratei în inima taSă aveţi voi doi, fiii mei, blagoslovenia Preacuratei! Piotr, intr-o lume bolnavă de atâtea răutăţi, unirea intr-un cuget a fraţilor este leacul înaintării mai uşoare pe marea acestei vieţi.

...oricât de mari vor fi ispitele ce vor veni şi oricât de înviforata este marea acestei vieţi, priveşte: peste ape pluteşte Hristos. Peste valurile ce se zbat mugind, lovind corabia sufletului, clătinându-o intr-o parte şi intr-alta, mai-mai să o scufunde, păşeşte lin, uitându-se ţinta în străfundul inimilor noastre, Domnul, Făcătorul cerului şi al pământului…

Priveşte-l acum mai bine şi întrezăreşte printre ceţuri şi printre stropii aruncaţi orbitor încoace şi încolo de vântul sălbatec, ca mana ta cea slaba şi tremurând, mana ta cea dreapta pe care o socoteşti adesea neputincioasă a se ridica în rugăciune către cer, da, este ţinută cu tărie de către El… Tu nu l-ai văzut pana acum cum s-a apropiat în toiul furtunii de corabia sufletului tău şi te-a prins încetişor dar cu nădejde de mana…
O, inima mea dulce, copilul meu, altfel te scufundai demult şi ai fi pierit…"

sursa:http://www.razbointrucuvant.ro/2010/02/02/o-cata-bucurie-atunci-cand-ne-bate-hristos-la-poarta-inimilor-din-scrisorile-cuviosului-selafiil-siberianul/

Tine candela inimii aprinsa!

"Fă din rugăciune candelă nestinsă a inimii tale, şi untdelemnul ei pururea să-l picuri, măcar cât picătura de puţin. Veghează ca fecioarele înţelepte, nu dormi ca cele nebune, ca să nu te afle clipa morţii negătit.
Ţine candela inimii pururi aprinsă. De se stinge, iute s-o aprindem din nou. Şi se stinge de păcătuim. Dar căindu-ne, să ne luminăm iarăşi cu ea. Iar candela nu-i alta decît rugăciunea.

Nu fă din rugăciune roaba bunului tău plac. Nu spune nebuneşte: N-am nici un chef să mă rog. E o ocară adusă lui Dumnezeu, şi adevărată hulă. Rugăciunea să-ţi fie ţie lege necălcată. E vorba aici de viaţă şi de moarte. Că nu respiri după cum ţi-e voia, nu cauţi pricini şi prilej ca să respiri. Nu întrebi: La ce bun să respir, de ce respir eu, oare? Atâta ştii: mor de nu respir. Aşa-i şi rugăciunea; nu sta să te tocmeşti. Spune: Asta-i porunca, şi cu asta basta. Pune-ţi canon de rugăciune şi ţine-te neabătut de el.

La deşteptare, sari la rugăciune cum sare călăreţul în şa, neprivind înapoi şi negândind la ce-o să fie mâine, şi aţine-te aşa măcar o clipă. Iar seara, tot aşa, măcar o clipă, fă-ţi socoteala zilei ce-a trecut şi plânge-ţi greşelile, cerând iertare de la Dumnezeu.

Nu socoti nebuneşte că rugăciunea cere anume timp şi loc. Roagă-te în toată vremea şi în tot locul. Şi ce nu poţi face cu plecarea genunchilor, fă cu plecarea duhului, stând ca în faţa lui Dumnezeu.

Nu-i de ajuns să te rogi dimineaţa şi seara. Că nici plămânii nu ţi-i umpli cu aer numai de două ori pe zi.
De nu poţi să te rogi lucrând, lucrează măcar cu duhul rugăciunii.
De nu poţi însoţi necontenit lucrul tău cu rugăciunea, fă rugăciune măcar la început şi la sfârşit. Şi strecoar-o în toată clipa de răgaz.
De-ţi vine la vremea rugăciunii silă, lene, vlăguire, cunoaşte că-s de la draci, şi o veche ispită. Căieşte-te şi roagă-L pe Domnul să te ierte pentru neputinţa ta.

Iarăşi, de-ţi fuge mintea şi nu mai ştii ce spui la rugăciune, nu te lăsa de ea. Nu-i fă dracului pe plac. Vezi-ţi de rugăciune, că spune în Pateric: „de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul şi se teme”. Fără osteneală nu e rugăciune.
Nu trecem dincolo de chipul văzut al lucrurilor şi al făpturilor, şi nici pe noi nu ne cunoaştem cu adevărat, pentru că nu ne rugăm pe cât s-ar cuveni. Numai rugăciunea descuie taina fiinţei noastre. În rugăciune prinde-le pe toate, nimic să nu rămână în afara ei. Nu pune rugăciunea într-o parte, şi toate celelalte ale vieţii tale într-altă parte. Sădeşte rugăciunea în tot ce faci şi pe toate fă-le rugăciune.

Sileşte-te la rugăciune şi la citirea Scripturii, şi nu după pofta ta, ci după nesmintită rânduială fă-le sfânt şi bun obicei. Că trupul boleşte şi moare pentru lipsa hranei, iar sufletul, pentru lipsa rugăciunii. Că asta-i hrana lui.
Sufletul tău, când ţi se arată curat şi paşnic, să ştii că e asemeni unui luciu înşelător de apă, clară la vedere, dar plină de mâl şi murdărie în străfundul ei. Aşează-te la rugăciune, şi-ai să vezi îndată cum, ca dintr-o apă răscolită, îi iese la iveală toată necurăţia. Să nu te tulburi, şi mai mult să te rogi, şi ai să te speli de toată întinăciunea.

De se abat asupra ta cugetele rele ca un roi de muşte, nu te tulbura, ci vezi-ţi cu tărie de rugăciunea ta.
Pentru tot gândul rău pe care-l ai, căieşte-te pe dată şi roagă-L pe Domnul să te ierte.
Nu te lăsa de rugăciune chiar de ţi-e sufletul trândav şi scârbit. Şi chiar de-ţi pare că te rogi cu vorbe străine şi de neânţeles, rămâi la rugăciune. Că dracii le înţeleg şi se îndepărtează.

Stăruie bărbăteşte în rugăciune, în duh de căinţă. Rabdă până la capăt, cum au răbdat mucenicii. E şi asta o cruce pe care o ai de dus.

Dacă, din mila lui Dumnezeu, rugăciunea curge de la sine, şi ţi-e uşor s-o faci, şi sufletul ţi-e plin de bucurie, unde e vrednicia ta? La greu se arată cât eşti de puternic şi cât de drag ţi-e Dumnezeu.

Mereu e în rugăciune o parte de trudă omenească. Şi la început e plugărie plină de osteneală. Dar vine apoi harul şi-o face uşoară.
Uşurinţa la rugăciune semeţeşte. Vezi să n-ajungi ca omul din Evanghelie, căruia stăpânul îi iartă datoria, iar el, neiertător, îşi strânge datornicii de gât.
Nu căuta dulceaţa şi bucuria rugăciunii. De n-ai parte de ele, nu te întrista; vezi-ţi de rugăciune, şi n-aştepta mângâieri. Pe Dumnezeu să-L cauţi, nu desfătarea ta.

Lucrarea rugăciunii cere îndelungă-răbdare. Mângâierea harului e darul lui Dumnezeu, nu rodul ostenelii noastre, şi toată bogăţia de la Domnul, s-o adunăm în Domnul şi pentru Domnul, iar nu pentru noi. Iar dacă harul nu vine, să nu deznădăjduim, ci cu răbdarea să trecem pustia părăsirii.
În vremea rugăciunii vin asupra noastră atâtea ispite, că ni se pare că avem mai multă pace şi linişte când nu ne rugăm! E o veche şi bine-ştiută viclenie a dracului, care ne-aduce gândul că ne merge rău fiindcă ne rugăm, şi de nu ne vom mai ruga, ne va fi mult mai bine. Slavă lui Dumnezeu că dracul nu-i prea mintos, si-i sărac în momeli!

Când nu te rogi, sufletul se vede limpede ca un lac. Dar un lac plin de mâl, care îndată ce-i răscolit se tulbură. Aşa rugăciunea răscoleşte sufletul şi scoate la iveală relele de care-i ispitit. De stăruim într-însa cu răbdare, ispitele se risipesc şi încet-încet vom stârpi cugetele rele care răsar în noi. De unde vin aceste ispite? De la draci. Dacă vin de la draci, cum poate rugăciunea să ne curăţească, de vreme ce izvorul lor e în afara noastră? Nu vom fi pururi războiţi de draci? Cu adevărat, ispitele vor dăinui, dar nu în suflet, ci în afara lui. În sufletul curăţit prin rugăciune nu-şi mai află hrana răutăţii lor şi surghiunite şi vlăguite nu ne mai războiesc ca mai înainte. „Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui” (Ps. 63, 6-7).

Nu fi de cremene la rugăciune. Că cere cucernicie, nu voinţă tare, cum socotesc yoghinii, de pildă. Nu-i nicidecum o faptă a voii tale.
Ziarele ne pun în faţa ochilor o lume bântuită de chin şi suferinţă. Cum să nu-ţi fie milă şi să nu te rogi pentru întreaga lume?
Nu poate fi obştească rugăciunea lui Iisus. Că nu-s două inimi să bată la fel. Iar rugăciunea e lucrare slobodă a omului slobod să se roage după cum voieşte, şi mai ales să tacă când simţirea sufletului îi vesteşte venirea harului. Cum spune unul dintre sfinţi [Serafim de Sarov, n.n.]: „Pentru ce să mai strigi după Domnul, când El a şi venit?”.
Fără smerenie, rugăciunea lui Iisus e pierzare curată.
Ia seama cu ce inimă te rogi. Rugăciunea cere o inimă căită. N-a venit Domnul să te înveţe meşteşugul rugăciunii, ci să te cheme la căinţă.

Lucrarea rugăciunii lui Iisus e întodeauna însoţită la început de tulburare? De tulburare ne scapă smerenia adâncă şi aşteptarea cu răbdare a vremii roadelor, care nu cere minuni pe dată… Un pic de mândrie să fie, şi îndată e mare tulburare. Lucrarea rugăciunii cere viaţă curată şi nevoinţă duhovnicească. Nu poate sta împreună cu patimile. Cel ce vine la această lucrare, dar de păcat nu se desparte, şi mai vârtos e ţinut de mândrie şi desfrânare, merge la pieire. Unul ca acesta iute îşi poate pierde minţile.
Cel mult rugător are de înfruntat ispita înşelării duhovniceşti.

sursa text:Razboi intru Cuvant