Cum sa poti hrani pe altii

Cum să poţi hrăni pe alţii
când tu însuţi pieri flămând,
căci în duh şi-n rugăciune
n-ai mai fost de nu ştiu când?

Cum să poţi să-mbraci pe alţii
când eşti gol şi stai sărac,
căci în leneviri şi-n patimi
toate simţurile-ţi zac?

Cum să poţi trezi credinţa
când tu dormi nepăsător
cum să-nvii virtuţi în alţii
când în tine toate mor?

Cum să mântuieşti pe alţii
când tu însuţi zaci pierdut?
— O, decât aşa, mai bine
nici să nu te fi născut.

Scoală, nu mai sta, priveşte
de la tine-n sus şi-n jos,
n-aştepta să te trezească
Judecata lui Hristos!

Şi-ţi adu plângând aminte
cum erai şi ce-ai rămas —
nu-ţi întârzia trezirea
până-n tristul morţii ceas!


Traian Dorz

"Cei care nu urmăresc mântuirea cum trebuie se întunecă la minte, iar darul lui Dumnezeu îi părăseşte şi din pricina trândăviei, căci nu se mai roagă, nu se mai înfricoşează de păcate, nu mai lucrează fapte bune şi aşa, încet, încet, merg tot spre rău.

Să fim cu luare aminte să nu cădem în lenevirea sufletului care este mult mai grea decât a trupului. Când sufletul stă indiferent în faţa binelui şi a răului şi când nu mai încearcă nimic, nici de frica de Dumnezeu, nici de frica iadului, acest suflet bolnav de lenevire e în pericolul cel mai mare. Omul căzut în lenevire îşi opreşte puterile ca să nu fie puse la lucru, îşi închide ochii în faţa luminii ca să nu vadă. Atunci sufletul se stinge, ca şi cum s-ar asfixia de o adevărată sinucidere."