Se afișează postările cu eticheta Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai. Afișați toate postările

Mamelor,invatati-va copiii sa-si faca semnul Sfintei Cruci!

"Asadar copilul a fost botezat,miruns,imbracat cu darul Sfantului Duh,cu harul intelepciunii si al priceperii,al sfatului si al tariei,al cunostintei si al bunei credinte si al fricii de Dumnezeu.Cum sa cultivi in copil darurile acestea?In primul rand,nou nascutul trebuie adus cat mai des la pieptul Maicii Biserici.Nimeni nu il mustra pe prunc pentru ca cere pieptul mamei - nimeni sa nu-l opreasca de la hranirea cu "pieptul"Bisericii,adica cu Taina Impartasaniei."
(Protoiereul Artemie Vladimirov)

Extras din cartea:"Cum sa ne educam ortodox copilul"

Mama,stii tu oare?


Mamă, ştii tu oare, mamă, datoria ta,
ştii tu cât de sfântă este, dar şi cât de grea;
ştii tu oare ce aşteaptă Dumnezeu să fii
pentru El şi pentru lume între-ai tăi copii?

Mamă, nu-ţi uita datoria ta,
nu-ţi uita răspunsul greu către Dumnezeu!

Mamă, nu uita că fiul care-l ţii la piept
poţi să-l creşti ori un netrebnic, ori un suflet drept,
poţi să creşti din el un înger, ori un ticălos –
pentru asta vei răspunde-n faţa lui Hristos.

Mamă, tremură naintea marelui răspuns,
mamă, pentru Ochiul Veşnic nu-i nimic ascuns,
mamă, roagă-te şi plânge, trage cât de greu,
dar să-ţi creşti copiii numai pentru Dumnezeu.

Mamă, mântuirea ta e naşterea de fii,
dar de fii curaţi şi vrednici pentru cer – să ştii.
Căci de viitorul lumii tu răspunzi mai greu,
mamă, nu-ţi uita răspunsul către Dumnezeu!

Traian Dorz

Dumnezeu multora nu le da copii ,pentru ca astfel sa iubeasca pe toti copiii din lume

Părinte există perechi, care, deşi trăiesc foarte duhovniceşte şi vor să dobândească copii, totuşi nu pot.

- Dumnezeu multora nu le dă copii, pentru ca astfel să iubească pe toţi copiii din lume ca pe ai lor şi să-i ajute la renaşterea lor duhovnicească. Cineva nu avea copii, dar atunci când ieşea din casă, toţi copiii din vecini alergau lângă el şi îl înconjurau cu multă dragoste. Nu-l lăsau să meargă nici la serviciu. Vedeţi, Dumnezeu nu i-a dat acestuia copii, dar i-a hărăzit binecuvântarea ca toţi copiii din vecinătate să-l iubească ca pe un părinte şi să-i ajute duhovniceşte după puterea lui. Judecăţile lui Dumnezeu sunt adânc de nepătruns.

Alteori Dumnezeu nu dă copii pentru a se aranja şi vreun orfan. Cândva, am cunoscut un creştin bun, care exersa profesia de judecător. Odată, când am trecut prin oraşul în care locuia, l-am vizitat şi multa lui bunătate m-a înduplecat să rămân o zi la el. Am cunoscut-o şi pe soţia lui, care şi ea îi semăna soţului ei în virtute. De la soţie am aflat despre viaţa duhovnicească a soţului ei, iar de la el despre starea duhovnicească a soţiei. Mai târziu am aflat despre ei şi de la alţi mulţi creştini, care i-au cunoscut şi care s-au împărtăşit de facerile lor de bine.

Acest om al lui Dumnezeu îşi îndeplinea în mod corect profesia de judecător. Dacă vedea că cineva era escroc, nu numai că nu-i primea dosarul, ci îl şi mustra cu asprime pentru a-şi reveni. Dacă vedea pe unul că era vinovat, dar se caia, încerca să aranjeze cumva lucrurile sau să-i micşoreze pedeapsa. Dacă vedea că este sărac şi nedreptăţit, nu lua deloc bani de la el, şi încerca să-l îndreptăţească la judecată. Trăia foarte simplu şi puţinii bani pe care-i câştiga îi ajungeau, chiar şi pentru a ajuta familii sărace. Casa judecătorului credincios era cu adevărat o oază duhovnicească în Sahara oraşului. Acolo se adunau oameni îndureraţi, săraci, fără serviciu, cu probleme familiale, pe care îi sprijinea ca un părinte bun. Avea şi cunoscuţi în diferite posturi, şi pe oricare dintre ei îl ruga să ajute pe cineva pentru loc de muncă, boală, etc, niciunul nu-i spunea “nu”, pentru că toţi îl iubeau şi îl preţuiau.

Tot astfel lucra şi femeia lui. Ajuta copii săraci sau tineri care aveau greutăţi cu studiile lor, şi toţi o aveau ca pe o mamă. La un moment dat ea mi s-a plâns, spunându-mi:

“Părinte, atunci când m-am căsătorit, îndată mi-am lăsat serviciul, căci am fost profesoară, deoarece m-am gândit că astfel voi putea fi o mamă mai bună. Am cerut de la Hristos să-mi dea şi până la douăzeci de copii, dar, din nefericire, nu mi-a dat niciunul”.

Atunci i-am spus:

“Soră, tu ai mai mult de cinci sute de copii şi încă te mai plângi? Hristos a văzut intenţia ta cea bună, şi te va răsplăti pentru ea. Acum când ajuţi pentru renaşterea duhovnicească a atâtor copii, te faci o mamă mai bună decât multe mame şi le depăşeşti pe toate femeile cu mulţi copii. Vei avea şi cea mai mare răsplată, pentru că, prin renaşterea lor duhovnicească, copiii se asigură duhovniceşte în viaţa veşnică“.

După un timp au adoptat şi o fată, căreia i-au dat toată averea lor. Iar ea purta grijă de ei şi după ce bătrânii au murit, s-a dus la mănăstire, cu toate că şi casa lor era ca o mănăstire, căci în ea se citeau toate slujbele. La vecernie şi pavecerniţă veneau şi alţi fraţi în Hristos, iar miezonoptica şi utrenia le citeau ei trei. Aceste suflete binecuvântate au odihnit multe suflete îndurerate. Dumnezeu să-i odihnească şi pe ei.

De aceea spun că cel mai mare şi cel mai bun părinte este cel care s-a renăscut duhovniceşte pe sine însuşi şi ajută şi pentru renaşterea duhovnicească a copiilor din toată lumea, pentru a-i ajuta astfel să ajungă în Rai.

- Părinte, unii soţi care nu pot face copii se gândesc să înfieze vreun copil.

- Da, este mai bine să înfieze. Nu trebuie să insiste, căci ce vrea omul nu este întotdeauna şi voia lui Dumnezeu."

Cuviosul Paisie Aghioritul - Viata de familie

"Uneori Dumnezeu intenţionat intarzie sa dea copii unei perechi

"Uneori Dumnezeu intenţionat întârzie să dea copii unei perechi.
Aţi văzut că Sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana, precum şi Proorocului Zaharia şi Sfintei Elisabeta abia la bătrâneţe le-a dăruit Dumnezeu copil? Şi aceasta a făcut-o în ambele cazuri, pentru a împlini planul său cel din veşnicie de mântuire a oamenilor.

Soţii trebuie să fie totdeauna pregătiţi să primească voia lui Dumnezeu în viaţa lor. Pe cel care se încrede în Dumnezeu, El nu-l va lăsa. Noi nu facem nimic pentru Dumnezeu, iar El face atâtea pentru noi. Cu câtă dragoste şi dărnicie ni le dă pe toate! Există oare ceva pe care Dumnezeu să nu-l poată face?

Naşterea de prunci nu depinde numai de om, ci şi de Dumnezeu. Când Dumnezeu vede smerenie la perechea care întâmpină greutăţi în dobândirea de copii, atunci el le dă nu numai un copil, ci chiar şi mai mulţi. Însă atunci când vede încăpăţânare şi egoism, nu le împlineşte cererea lor, deoarece aceasta ar însemna să-i odihnească în patimile lor. De aceea soţii trebuie să se lase cu totul în voia lui Dumnezeu şi să spună: “Dumnezeul meu, Tu te îngrijeşti de binele nostru, «facă-se voia Ta»”. Şi atunci se va împlini ceea ce cer. Deoarece numai atunci se va face voia lui Dumnezeu când spunem: “facă-se voia Ta” şi ne încredinţăm Lui întru toate. Însă noi, pe de o parte spunem: “Facă-se voia Ta”, iar pe de alta insistăm să se facă voia noastră. Atunci ce să mai facă Dumnezeu cu noi?"

Cuviosul Paisie Aghioritul -despre viata de familie si nasterea de prunci

Harul deosebit al Sfantului Simeon Izvoratorul de Mir

"...După toate mărturiile de mai sus ajungem la cazul special al Sfântului Simeon Izvorâtorul de Mir de la Sfânta Mănăstire Hilandari din Sfântul Munte Athos. Sfântul Simeon, fost voievod al Serbiei la începutul veacului al 13-lea, părăsindu-și țara și sceptrul, veni în Sfântul Munte și se sălășlui în Sfânta Mănăstire Hilandari, unde își va sfârși viața ca monah. După dezvelirea moaștelor sale din mormânt a început să curgă mir, lucru pentru care a și fost numit Izvorâtorul de Mir. De asemenea, după ducerea sfintelor moaște în Serbia, a crescut prin minune, fără de sămânță o viță de vie chiar deasupra mormântului sfântului, ca binecuvântare a acestuia pentru mănăstire. Acestă viță de vie rodește până în ziua de astăzi, iar strugurii săi au harul făcător de minuni al tămăduirii nenașterii de prunci la soții care aleargă cu credință către ajutorul Sfântului Simeon. Multe nașteri minunate s-au înregistrat prin folosirea acestor bobițe de struguri de către soții neroditori. La Mănăstirea Hilandaru se păstrează o arhivă specială cu aceste cazuri.

Pentru a se împlini însă dorința soților de a dobândi prunci, aceștia trebuie să urmeze cele de mai jos:
Pentru început să se spovedească la un duhovnic și să urmeze sfaturile acestuia.
Să săvârșească acasă o sfeștanie și preotul să afunde în agheasmă crenguța de viță dăruită de mănăstire.
Vreme de patru zeci de zile să bea în fiecare dimineață pe nemâncate din această agheasmă.
Pe durata celor patru zeci de zile să postească, să facă dimineața 25 de metanii până la pământ, zicând la fiecare „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii” iar seara alte 25 de metanii zicând „Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”.
Dacă au îndemn și putere, pot face și alte 50 de metanii zicând „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”.
În acestă perioadă de 40 de zile nu trebuie să se însoțească unul cu altul.
După scurgerea celor 40 de zile, să se spovedească iarăși la duhovnic, și cu dezlegarea acestuia să se împărtășească cu sfintele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi să ia trei bobițe din strugurii mănăstirii, soția luând două și soțul una.
După toată această pregătire, să se însoțească unul cu celălalt, cu credința că sfântul va face minunea. Cu adevărat, după credința lor, Dumnezeu le va dărui rodul pântecelui.
Pe toată durata sarcinii soții să înceteze orice îndatorire conjugală, și astfel se vor învrednici să dobândească copii.

După reușita nașterii, părinții se vor folosi a urma cu atenție canoanele bisericii, sfaturile duhovnicului și a fi cu luare aminte să nu se însoțească niciodată duminca, în sărbătorile împărătești ori în alte sărbători mai mari, ori miercurea și vinerea (care sunt zile de post) cât și pe durata posturilor anuale. Dacă soții astfel se vor purta întotdeaua, având grijă ca toată viața lor să le fie creștinească, tainică, plină de milostenie și bunătate, vor dobândi pe lângă harul nașterii de prunci și împărăția cerurilor, cu harul și milostivirea Domnului Nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și a Sfântului făcător de minuni Simeon, izvorâtorul de mir. Amin!

Cu dragoste în Hristos,
Sfânta Mănăstire Hilandaru din Sfântul Munte Athos

Rugăminte: Sfânta Mănăstire Hilandaru roagă fierbinte pe soții care iau bobițele Sfântului Simeon ca după dobândirea pruncilor prin rugăciunile acestora, să înștiințeze în scris mănăstirea, oferind amănunte exacte – date și nume – spre a fi înregistrate în arhiva specială a mănăstirii drept mărturie tuturor celor care tăgăduiesc minunile sfinților."

sursa:http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Sfaturi_duhovnicesti_pentru_familiile_fara_copii

Adresa Manastirii Hilandar-http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/02/22/copilul-meu-e-de-doua-ori-minune-cum-ne-a-ajutat-sfantul-simeon-de-la-hilandar-sa-dobandim-pe-simona-maria/

Educatia copilului incepe inca din pantecele mamei

"Într-adevăr, un copil este o sinteză a celor doi părinţi în adevăratul sens al cuvântului. Copilul copiază genetic pe părinţii săi, pe tata sau pe mama, dar se duce şi înapoi până la al patrulea neam. Uneori observăm că seamănă foarte bine cu bunicul după mamă sau cu cel după tată. Copilul moşteneşte deopotrivă şi patimile care îi luptă pe părinţii săi. Este o mare taină genetica umană şi din păcate, de cei mai mulţi oameni nebăgată în seamă.

Sfânta Biserică ne pune la îndemână un arsenal de antidoturi cu potenţial de curăţire şi chiar vindecare într-o anumită măsură a arborelui genealogic. Spovedania, credinţa puternică, faptele bune, postul, rugăciunea şi milostenia sunt unele din medicamentele recomandate de biserică în "terapia" arborelui genealogic. Cât de mare însemnătate are starea mamei asupra copilului pe care îl are în pântece! Tot ceea ce are mama în mintea ei, în inima ei, în comportamentul ei atunci când este însărcinată se transmite copilului pe care îl poartă. Orice bucurie, orice stres pe care îl are femeia se transmite copilului. Copilul face parte din fiinţa ei în acel moment şi este o copie a tot ceea ce este ea în acea perioadă de nouă luni de zile.

Dacă mama este echilibrată şi înfrânată în pornirile sale, copilul moşteneşte şi se va naşte cu acel echilibru, dar dacă nu este echilibrată ci dimpotrivă foarte dezordonată şi indiferentă, de asemenea, copilul se va naşte cu acea stare de dezechilibru, de dezordine şi îi va fi foarte greu să se redreseze pe parcursul vieţii. Observăm că unii oameni se nasc foarte întunecaţi şi nu numai că nu cunosc lumina credinţei, dar nici nu vor să o cunoască opunându-se cu îndârjire. Mulţi dintre ei sunt irecuperabili în viaţă şi aşa se sfârşesc. Este foarte important ca femeia, când este gravidă, să se roage, să încerce pe cât îi este cu putinţă să fie bună, să fie iertătoare, să nu urască, să nu invidieze, cu alte cuvinte să trăiască în acea lumină a harului Duhului Sfânt şi acele stări se vor transmite copilului. El se va naşte cu aceste înclinaţii: să se roage, să fie bun, să fie iertător, să nu invidieze şi poate toată viaţa va fi aşa, dacă şi el va concretiza şi va fructifica acele înclinaţii pozitive genetice.

Deci un copil începe să se educe de către mamă încă din pântece!

Bărbatul are şi el marea obligaţie ca atunci când soţia este însărcinată să o ajute cât mai mult şi să-i creeze un cadru ambient în care să domnească pacea liniştea şi dragostea. Bărbatul trebuie să se ferească a o supăra pe soţia sa. Să nu o certe, să nu o tulbure cu starea lui negativă pentru că femeia dacă primeşte acea stare de tulburare o s-o transmită automat şi copilului care va deveni neliniştit. (Arhim.Iochim Pârvulescu - "Sfătuiri duhovniceşti")

Părintele Paisie Aghioritul ne spune: Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult... pentru că se pricinuieşte pagubă duhovnicească. Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel încă din pântece dobândeşte patimă.
Există prunci care sug şi care se aprind trupeşte, în timp ce există tineri de 18-20 de ani care au o nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părinţii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor. (Atanasie Rakovalis - "Părintele Paisie mi-a spus...")

Referindu-se la motivele predispoziţiei precoce a tinerilor spre sexualitate, părintele Arsenie Boca spune:''Totuşi nu mă pot abţine de a nu pomeni unul (din motive-n.n.) care produce extrem de multe şi grele dificultăţi în educarea copiilor. Şi anume, când soţul nu dă pace sarcinii (zice că el nu poate, sau nu vrea sau se declară stăpân pe legile naturii), atunci copiii vin pe lume cu predispoziţii precoce spre sexualitate. Aceasta îi face îndărătnici şi foarte greu educabili. Explicaţia biologică: au crescut în mediul uterin hrăniţi cu sânge prea îmbibat cu testosteron, hormon sexual masculin. (Păr. Arsenie Boca - ''Tinerii, familia şi copii născuţi în lanţuri'')

 Sfinţii părinţi, văzând marea responsabilitate şi greutate ce poartă femeia când este însărcinată, au dezlegat ca să se poată împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului indiferent de canonul pe care îl are sau de păcatul pe care l-ar fi făcut ea. Deci, femeia când este gravidă, să se împărtăşească în fiecare lună după ce a ţinut măcar două-trei zile de post şi s-a spovedit. Acea Împărtăşanie, ea nu o ia pentru vrednicia ei, asemenea unui om normal, ci pentru ajutorul copilului. Este foarte important să se împărtăşească pentru că îl ajută foarte mult pe copil, îl întăreşte, îi dă sănătate, îl fereşte de boli." 

(Arhim.Iochim Pârvulescu -'' Sfătuiri duhovniceşti'')
http://www.provitacraiova.ro/articol-ai-grija-mama.php

Rugaciunea parintilor pentru copii

Doamne, Dumnezeul nostru, cela ce cu intelepciunea Ta ai zidit pe om din tarana si ai suflat lui suflarea de viata si binecuvantandu-l ai zis: cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul; iar la Cana Galileii, prin Unul Nascut Fiul Tau, ai binecuvantat nunta si nasterea de fii, cu multa umilinta rog marea Ta bunatate, ca neincetat sa reversi Harul Tau si sa Te milostivesti si asupra copiilor mei, pe cate Tu ai binevoit sa mi-i daruiesti. Umple-i Doamne pe ei de intelepciune si pricepere. Apara-i de toate cursele vrajmasilor vazuti si nevazuti. Porunceste ingerilor Tai, ca totdeauna sa fie calauzele si povatuitorii lor spre toate faptele cele bune, ca sa Te poata lauda si preaslavi in veci. Amin 

Rugaciunea parintilor pentru copiii lor

Doamne Dumnezeule! Fiii pe care ii am sunt un dar al bunatatii Tale. Tu ai facut a se naste in mine simtamantul care ii face scumpi inimii mele, simtamantul dragostei parintesti.

Tie iti inchin copiii mei, Doamne! Binevoieste a le fi lor Parinte; eu sunt un neputincios muritor si fara de ajutorul tau nu pot face nimic.

Tu Cel Ce dai hrana pasarilor cerului, Cel Ce pazesti floarea ce rasare in mijlocul stancilor, Parinte a toata lumea, binevoieste a ingriji si de copiii mei, ca sa poata fi fericiti si in viata aceasta si in cea viitoare. Ajuta-mi sa cultiv in ei bunatatea si printr-o buna crestere sa ii fac folositori semenilor.

Da-le lor, Doamne, intelepciune, ca sa cunoasca si sa voiasca binele . Da-le lor comorile cele ceresti ale virtutii, ca acestea sunt bogatii nepieritoare. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogatii pamantesti care sunt supuse stricaciunii, ci Te rog sa le dai trupuri sanatoase si iubitoare de osteneala, ca sa poata castiga lupta impotriva relelor vietii. Pazeste inimile lor de orice alunecare pacatoasa si apara nevinovatia lor.

Randuieste, Preabunule Stapane, ca ei sa ajunga prin harul Tau fii credinciosi ai Sfintei noastre Biserici si sa binecuvanteze Numele Tau in veci.

Doamne Dumnezeule, iarta-ma ca nu stiu sa cresc cum se cuvine acesti copii pe care Tu mi i-ai daruit. Iarta-ma, Dumnezeule, iarta-ma! In loc sa invete de la mine numai cele bune, copiii invata si cele rele si fara sa vreau devin prilej de sminteala pentru ei. Degeaba ii sfatuiesc sa faca binele si sa tina poruncile daca ei vad ca eu nu le pazesc. Degeaba ii indemn cu vorbele daca faptele mele nu sunt pe masura.

O, cat sunt de vinovat in fata Ta si a lor! In loc sa Te marturisesc prin faptele mele am facut impotriva. Greu cu adevarat este pentru mine, pacatosul, sa cresc cum trebuie copiii. Cum va creste un copil care nu a vazut in parintii sai pilde de fapte bune?

Iarta-ma, Doamne, iarta-ma! Iarta-i si pe parintii, pe mosii si stramosii mei, pentru toate pacatele pe care le-au savarsit, fiind prin ele pietre de poticnire pentru urmasii lor.

Indrepteaza-ma pe mine, pacatosul, Doamne, sa duc o viata curata ca sa-mi pot indrepta copiii pe calea poruncilor Tale.

Sa vina pacea Ta peste casa noastra, sa vina peste noi mila Ta, ca sa sporim in fapte bune si in tot ce e bineplacut Tie. Ca sa petrecem cealalta vreme a vietii noastre in pocainta si sa dobandim in aceasta viata darul Tau, iar in cealalta fericirea de veci. Pentru rugaciunile Preabinecuvantatei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

Rugaciunea mamei dupa nastere

Multumescu-Ti Tie, Doamne, din adancul inimii mele, pentru pruncul pe care Tu mi l-ai daruit si pe care Tie Ti-l inchin, dimpreuna cu toata viata mea, intru care ai binevoit. Daruieste-i, Stapane, viata ca sa se nasca din nou, din apa si din Duh, ca fiu al Tau dupa har, in Taina Sfantului Botez. Ajuta-ma, Iubitorule de oameni, sa-l cresc in pace, ca pe un madular binecuvantat al Bisericii Hristosului Tau. Si intreaga noastra familie pazeste-o intru dragostea Ta, daruindu-i toate cele spre trebuinta, dupa marea Ta mila, putere si intelepciune. Ca noi Tie Iti incredintam sufletele si trupurile noastre, Tie ne rugam pentru noi insine, si unii pentru altii, si numele Tau, de viata facatorul, in veci il preamarim: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Rugaciunea femeii inainte de nastere

Marie, Maica Preacurata, ceea ce ai purtat in pantecele tau cel binecuvantat pe Mantuitorul a toata lumea, inconjoara-ma pe mine, pacatoasa, cu dragostea ta de Maica si du rugaciunea mea la Fiul tau si Dumnezeul nostru, ca sa-mi binecuvanteze pruncul pe care-l port in pantece si sa ma invredniceasca sa-l aduc la lumina in chip firesc si sanatos, intarindu-ma cu puterea dreptei Sale, intru care bine am nadajduit. Amin.

Rugaciune pentru pruncul ce se afla in pantecele mamei

Tu, Cel ce ai zis oamenilor: „Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul“, binecuvantand nasterea de prunci, arata mila Ta acestui prunc ce se afla in pantecele maicii sale, si ajuta-l sa se nasca la vremea de Tine randuita. Da-i lui, Doamne, crestere fireasca, sanatate si putere. Parinte Ceresc, Care porti de grija pasarilor cerului si infrumusetezi crinii tarinii, poarta de grija si acestui copil care n-a vazut inca lumina soarelui. Tu ai purtat de grija Preacuratei Fecioare care a purtat in pantecele ei Dumnezeiescul Prunc. Nu ne parasi acum nici pe noi, robii Tai, ci ocroteste-l cu harul Tau pe pruncul acesta al nostru si binecuvanteaza nasterea lui dupa multimea milostivirii Tale. Iar mai apoi, luminandu-l cu Sfantul Botez, sa il faci pe el un madular ales al Sfintei Tale Bise rici, ca sa Te laude si sa te binecuvanteze in toata viata lui si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune pentru copilul nou-nascut

Doamne Iisuse Hristoase, Care ne-ai daruit acest copil, randuieste precum stii intrarea lui in randul celor drept-credinciosi care au fost luminati prin Sfantul Botez. Doamne, daruieste-i sa na tate si putere acestui prunc, Tu, Care ai fost crescut cu grija de catre Preasfanta Fecioara. Doamne, sa nu vina peste noi mania Ta si sa nu ingadui ca acest copil sa moara nebotezat. Sa nu sufere acest copil din cauza pacatelor noastre, ci sa vada mila Ta si dragostea Ta de oameni. Ocroteste-l, Doamne, si daruieste-i nasterea cea de Sus prin Sfantul Botez, ca sa devina fiu al Bisericii Tale. Tie ne rugam, Stapane, trimite peste el lumina binecuvantarii ceresti, ca Tu esti Cel ce asculti rugaciunile noastre si Tie Iti multumim si Te slavim in vecii vecilor. Amin

Rugaciunea sotilor care nu au copii

"Binecuvantat esti Tu, Dumnezeul parintilor nostri, si binecuvantat este numele Tau cel sfant si slavit intru toti vecii! Sa Te binecuvanteze pe Tine cerurile si toate fapturile Tale! Tu ai facut pe Adam si Tu ai facut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor si sprijin, si din ei s-a nascut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem un ajutor asemenea lui". Si acum, Doamne, nu placerea o caut, luand pe femeia mea, ci o fac cu inima curata. Binevoieste de a avea mila de ea si de mine si a ne duce impreuna pana la batranete!", s-a rugat Tie Tobie, iar Tu i-ai umplut casa de binecuvantare si i-ai daruit copii ca raspuns la cererile sale.

 Doamne, pustii sunt casele fara copii, si triste inimile sotilor care nu au urmasi. Chiar daca nu avem credinta dreptilor, care pentru rugaciunile lor s-au invrednicit sa aiba copii, pentru mila Ta cea nemasurata nu ne lasa, Atotputernice Doamne, ci vezi suspinul inimilor noastre. Umple-ne casa de bucuria pe care o aduc copiii, iar pe noi intareste-ne ca sa ii crestem pe ei cu dragoste si intelepciune in dreapta credinta, spre slava Numelui Tau si a Sfintei Tale Biserici. Amin !"




Femeia cand naste un copil da mana cu Dumnezeu.


" Femeia când naşte un copil dă mâna cu Dumnezeu. A naşte mai mulţi copii înseamnă a te apropia cât mai mult de Dumnezeu, care este izvorul vieţii şi piatra de temelie sfântă a familiei. Familia cu mulţi copii este o binecuvântare divină. Într-o astfel de familie locuieşte Însuşi Dumnezeu, care dă "pâinea cea de toate zilele".

Prima poruncă dată protopărinţilor noştri o găsim în Sfânta Scriptură: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi şi domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate vietăţile, ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul" (Facere 1, 28). Din aceste cuvinte biblice reiese clar voinţa lui Dumnezeu: familia să rodească prin naşteri de prunci. A avea copii în cadrul unei familii binecuvântate prin cununia religioasă este o poruncă divină la care trebuie să reflectăm cu toţii în zilele noastre. Naşterea de prunci nu este o opţiune, ci este un imperativ dat fiecărei familii. Pământul este destul de mare şi el poate susţine neamul omenesc indiferent cât de mare ar fi numărul oamenilor. Dumnezeu, care este mare, poate da resurse alimentare şi de viaţă umană inepuizabile. Pământul fără prezenţă umană se sălbăticeşte. Omul sfinţeşte locul, spune un vechi proverb. Iată de ce este nevoie de cât mai mulţi copii, ca ei să contribuie la sfinţirea acestei planete. O familie fără copii este ca o casă fără ferestre. Cu cât avem mai multe ferestre la o casă, interiorul ei devine mai luminos, călduros şi plin de viaţă. Aşa şi o familie cu mulţi copii este un loc binecuvântat de Dumnezeu."

sursa:http://www.ziarullumina.ro/articole;1553;1;54195;0;Nasterea-de-prunci-nu-este-o-optiune-ci-un-imperativ-al-familiei.html 

Copiii mici au comuniune cu Dumnezeu si cu ingerul lor pazitor


"Parinte, am observat ca pruncii zâmbesc în timpul Sfintei Liturghii.

- Asta nu o fac numai în timpul Sfintei Liturghii. Pruncii sunt într-o permanenta legatura cu Dumnezeu, deoarece nu au griji. Ce a spus Hristos despre ei? „Ingerii lor în ceruri pururea vad fata Tatalui Meu, Care este în ceruri”‘. Copiii mici au comuniune cu Dumnezeu si cu îngerul lor pazitor, care este mereu lânga ei. In somnul lor uneori râd, alteori plâng, pentru ca vad diferite lucruri. Deseori îl vad pe îngerul lor pazitor, care îi mângâie, îi prinde de mânute, iar acestia râd, alteori vad pe diavolul sub diferite chipuri urâte si plâng.

- Dar de ce se apropie diavolul de prunci?

- Aceasta îi ajuta sa caute protectia mamei. Caci de nu ar exista aceasta frica, pruncii nu ar simti nevoia sa alerge în bratele mamei lor. Pe toate le îngaduie Dumnezeu pentru binele nostru.

- Cele pe care copiii le vad atunci când sunt mici, le mai tin minte când cresc mari?

- Nu, le uita. Daca ar tine minte copilul de câte ori l-a vazut pe îngerul sau pazitor, ar cadea în mândrie. De aceea, le uita atunci când creste mare. Dumnezeu în toate lucreaza cu întelepciune.

- Pruncii vad aceste lucruri dupa botez sau înainte?

- Desigur ca dupa botez.

- Parinte, un copil nebotezat se poate închina la Sfintele Moaste?

- De ce sa nu poata? El poate fi chiar si binecuvântat cu Sfintele Moaste."

Cuviosul Paisie Aghioritul - Viata de familie,

Femeia insarcinata sa se roage


"Este foarte important sa se ceara ajutorul preotului inainte de nastere,sa fie rugat parintele duhovnicesc sau pur si simplu un oarecare preot cu luare aminte sa citeasca rugaciune pentru nastere usoara"(Protoierul Artemie Vladimirov)

 Va puteti ruga zilnic Imparatesei Cerurilor ,rostind de cel putin doiprezece ori pe zi "Nascatoare de Dumenzeu Fecioara,bucura-te"cu metanii macar mici.De tot atatea ori rostiti si condacul Ei:"Nu avem alt ajutor,nu avem alta nadejde,far anumai pe Tine,Stapana.Tu ne ajuta noua,ca spre Tine nadajduim si cu Tine ne laudam,ca sa nu fim rusinati ca robii Tai suntem."(Sfantul Ambrozie de la Optina)

Din cartea"Cum sa ne educam ortodox copilul"

Alapteaza-ti bebelusul!


"...Apoi, după ce se va naşte copilul, mama trebuie să-l alăpteze cât poate mai mult. Laptele mamei dă sănătate copiilor ei. Prin alăptare copiii nu sug numai lapte, ci şi dragoste, afecţiune, mângâiere, siguranţă, dobândind astfel un caracter puternic. Dar şi pe mamă o ajută alăptarea. Atunci când mamele nu-şi alăptează copiii, se creează anomalii în organismul lor, care pot duce chiar şi la extirparea sânului. Mai demult o mamă putea alăpta şi copilul vecinei, dacă aceea nu avea lapte. Acum însă multe mame se îngreuiază să-şi alăpteze chiar şi propriii lor copii. Mama care se leneveşte şi nu-şi alăptează copilul transmite această lenevire şi copilului ei. Mai demult cutiile cu lapte concentrat aveau pe ele o etichetă cu o mamă care ţinea la sânul ei un copil. Acum însă au o mamă care tine în braţe nişte flori. Mamele nu-şi mai alăptează copiii, şi astfel aceştia cresc fără mângâierea mamei. Şi atunci cine le va da afecţiune şi dragoste? Cutia cu laptele de vacă? Copiii sug din sticla “îngheţată” şi astfel îngheaţă şi inima lor. Apoi, după ce cresc mari, caută mângâiere în sticla de la tavernă. Beau ca să-şi uite stresul, şi astfel devin alcoolici. Dacă copiii nu vor primi afecţiune, nu vor avea de unde să dăruiască afecţiune, şi astfel se transmit mai departe patimile părinţilor. Apoi vin mamele la mine şi-mi spun: “Părinte, fă rugăciune, căci îmi pierd copilul!”.

Cuviosul Paisie Aghioritul - Viata de familie

Dati copiilor nume de sfinti!


"La noi ,numele au inceput sa fie alese nu dupa Dumnezeu.Dupa Dumnezeu ,iata cum trebuie facut.Alegeti nume din calendare:fie al Sfantului zilei cand se naste pruncul,fie al zilei cand se boteaza,fie al neia dintre cele trei zile care urmeaza Botezului.Atunci lucrul se va face fara socoteli omenesti ci cum va da Dumnezeu pentru ca zilele de nastere sunt in mana Domnului."(Sfantul Teofan Zavoratul)

"Daca ne vine greu sa alegem numele legat de ziua nasterii pruncului,haideti sa ne uitam la a opta zi de la venirea lui pe pe lumea lui Dumnezeu.Sa ne amintim ca in vechime ,in vremurile vechi testamentare ,tocmai in a opta zi se punea nume pruncilor ,pentru ca opt este numarul care simbolizeaza vesnicia si poate ca la a opta zi vom gasi numele care se va dovedi sfant si profetic pentru copilul nostru.Dar daca nici a opta zi nu ne va spune nmic?Atunci sa ne uitam la ziua a patruzecea fiindca adeseori mamele daca pruncul este sanatos si viata lui nu ein primejdie in ziua a patruzecea merg la biserica sau cheama acasa preotul ca sa cieasca asupra lor rugaciunile de curatire si sa poata merge iarasi la spovedanie si impartasanie ,ca in aceasta zi a patruzecea Dumnezeu sa-l invredniceasca pe prunc de Lumina Cereasca,de Lumina Botezului ,sa-l numere in ceata alesilor Sai.Dar a patruzecea zis-ar putea de asemenea sa nu ne spuna nimic,si atunci ce e de facut?
Sa stiti ca Ortodoxia nu este manualul de drept sovietic.Ortodoxia este mai larga decat toate manualelel si toate paragrafele ,decat toate prescriptiile juridice si de aceea poate ca aveti deja un nume pregatit pentru prunc.Sa presupunem ca s-a nascut baiatt,iar dumneavoastraaveti dorinta launtrica de a-l inchina lui Dumnezeu si ocrotirii Facatorului de minuni Nicolae.Oare va va osandi Domnul daca ii veti da nume pruncului"impotriva graficului",acest nume care in traducere din greceste inseamna "biruitor de popare"?Bineinteles ca nu!Pentru ca Ortodoxia este cunoscuta cu inima si cu inima ni s-a dat sa ne apropiem de Dumnezeu-cu inima si cu mintea,nu doar cu mintea.Asadar copilul poate fi numit si la inspiratie,dupa simtirea inimii,dintr-o cinstire deosebita pentru un anumit bineplacut al lui Dumnezeu."(Protoiereul Artemie Vladimirov)

"Parinte, este corect ca la botez pruncilor sa se dea doua nume?

- Daca din aceasta pricina ajung sa se certe si chiar sa se desparta, sa le dea si trei nume. Cu toate ca numele frumoase de sfinti, oamenii de astazi le-au facut… Viky, Bebe, Mimi….:(Parintele Paisie Aghioritul)

Ai grija,mama!


"De inceputul educatiei depind multe:in orientarea data copilului in primii ani de viata se ascunde embrionul activitatii lui viitoare.Primii ani ai copilului se afla insa in mainile mamei.Si intradevar,in acesti ani cine poate sa inlocuiasca pentru copil mama?Tatal?Dar tatal n-are nici destula inclinatie,nici destula vreme,nici destula rabdare,pe cand mama are toate acestea din plin.Nimeni nu isi da seama atat de bine ca mama ce fire are copilul,care sunt punctele lui tari si punctele slabe ale caracterului lui.Nimeni nu stie mai bine decat mama pana unde poate merge severitatea si pana unde poate merge ingaduinta,nimeni nu stapaneste mai bine decat ea arta de a starni in copil dorinta de a cunoaste,de a-i atrage atentia,de a-i da invataturi practice.Nimeni ,afara de mama nu este in stare sa faca aceasta mladita tanara sa creasca asa cum trebuie.Cea mai mare inraurire care exista intre relatiile dintre oameni este inraurirea mamei.Nu cereti de la ea actiuni sistematice:ea actioneaza mai degraba din inspiratie ,nu din calcul.Poate parea ca procedeaza la intamplare,insa lasati-i in seama educatia copilului si sentimentul mamei va ajunge la tinta mai sigur decat rationamentele tatalui - si ce schimbari minunate au loc uneori in copii sub inraurirea mamei!"

Din cartea"Cum sa educam ortodox copilul"

Ai grija, tata!


"Ferice de tatal care a nascut si spre viata vremelnica si spre cea vesnica,dar nevrednic este parintele care a nascut copii spre viata vremelnica,dar le-a zavorat usa catre cea vesnica fie prin proasta crestere,fie prin smintelile pe care le-a facut!"

(Sfantul Tihon din Zadonsk- din cartea "Cum sa educam ortodox copilul")

"Când tu, ca părinte, nu-l sfătuieşti pe copilul tău şi nu-l călăuzeşti drept, e firesc să fie târât de oameni vicioşi şi să ajungă să săvârşească chiar şi crime. Atunci, desigur, va fi condamnat de societate şi-i va face de ruşine atât pe părinţii săi cât şi pe el. Şi odată cu osândirea copilului, va fi arătat cu degetul şi tatăl, care nu mai îndrăzneşte să iasă din casă. Şi vor spune despre el: „Iată ce-a păţit dacă nu şi-a educat copilul!”. Cu ce ochi vei privi atunci lumea, care te va cerceta pentru că nu ţi-ai educat copilul la vremea potrivită, şi astfel a ajuns la crimă şi în temniţă? Îndrăzneşti să te mai numeşti tată, de vreme ce nu ţi-ai împlinit îndatorirea? Nu te ascunzi? Nu-ţi doreşti să se deschidă pământul şi să te înghită? Spune-mi deci, îndrăzneşti să te mai numeşti tată, de vreme ce ai fost nepăsător faţă de copilul tău şi l-ai lăsat să fie distrus?

Dacă ai fi văzut că un om îţi loveşte copilul ţi-ar fi părut rău, te-ai fi necăjit şi te-ai fi aruncat asupra lui ca o fiară. Şi totuşi, vezi cum diavolul îl loveşte în fiecare zi, îl trage în păcat, şi tu dormi. Nu te necăjeşti, nu te înfurii, nu te îngrijeşti să-ţi salvezi copilul din ghearele acestei fiare. Ei, atunci ce îndurare aştepţi de la Dumnezeu?

Ce răspuns Îi vei da lui Dumnezeu când te va cerceta pentru că nu te-ai sârguit să-l educi cum se cuvine pe copilul care ţi s-a născut? Te va întreba Domnul: „Nu te-am pus ocrotitor şi dascăl al lui? Nu ţi-am poruncit să-l călăuzeşti pe calea cea dreaptă?”. Ce vei putea spune atunci? Că a fost un copil dificil şi n-a vrut să te asculte? Pe toate acestea trebuia să le vezi de la început, de când era mic, şi puteai să-l modelezi cum voiai. Atunci l-ai fi obişnuit cu binele, dezrădăcinându-i din suflet spinii care, datorită vârstei lui fragede, ar fi ieşit uşor. Dacă te-ai fi ocupat atunci de el, patimile lui nu s-ar fi mărit şi n-ar fi fost greu astăzi să le războieşti."

(Sfantul Ioan Gura de Aur- http://www.ioanguradeaur.ro/855/cresterea-copiilor/)