Un credincios nu poate


 Un credincios nu poate minte
dacă rămâne credincios
sau, dacă poate, el se rupe
pentru minciună de Hristos.

Un tată ce-și iubește fiii
nu-i poate despărți de Cer
sau dacă poate nu e tată
ci-i un călău și-un temnicer.

O mama nu-și ucide fiul
nici dacă-ar fi să moară ea
sau dacă-l poate, nu e mamă
ci este fiara cea mai rea.

Un bun păstor nu-și lasă turma
la lupi, privind nepăsător
sau dac-o lasă e-un netrebnic
și-un ucigaș, dar nu-i păstor.

Un frate-n veci nu-și lasă frații
cu care l-a unit Hristos
ori dacă-i lasă n-a fost frate
ci vânzător și mincinos.

Acel ce pierde doar el singur
va fi de-o vină pedepsit
un tată și-un păstor și-o mamă
au însă vina înmiit.

Traian Dorz

Invata de la toate


Invata de la apa sa ai statornic drum,
 Invata de la flacari ca toate-s numai scrum,
 Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi

Invata de la soare cum trebuie s-apui,
 Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
 Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
cat trebuie prin lume de linistit sa treci

Invata de la toate ca toate sunt surori,
 Sa treci frumos prin viata, sa poti frumos sa mori.
 Invata de la vieme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat

Invata de la vultur cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei
 Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
 Invata de la luna sa nu te inspaimanti

Invata de la pasari sa fii mai mult un zbor,
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jerfei, prin lumea care treci
 Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci! 

Traian Dorz

Cum sa poti hrani pe altii

Cum să poţi hrăni pe alţii
când tu însuţi pieri flămând,
căci în duh şi-n rugăciune
n-ai mai fost de nu ştiu când?

Cum să poţi să-mbraci pe alţii
când eşti gol şi stai sărac,
căci în leneviri şi-n patimi
toate simţurile-ţi zac?

Cum să poţi trezi credinţa
când tu dormi nepăsător
cum să-nvii virtuţi în alţii
când în tine toate mor?

Cum să mântuieşti pe alţii
când tu însuţi zaci pierdut?
— O, decât aşa, mai bine
nici să nu te fi născut.

Scoală, nu mai sta, priveşte
de la tine-n sus şi-n jos,
n-aştepta să te trezească
Judecata lui Hristos!

Şi-ţi adu plângând aminte
cum erai şi ce-ai rămas —
nu-ţi întârzia trezirea
până-n tristul morţii ceas!


Traian Dorz


"Cei care nu urmăresc mântuirea cum trebuie se întunecă la minte, iar darul lui Dumnezeu îi părăseşte şi din pricina trândăviei, căci nu se mai roagă, nu se mai înfricoşează de păcate, nu mai lucrează fapte bune şi aşa, încet, încet, merg tot spre rău.

Să fim cu luare aminte să nu cădem în lenevirea sufletului care este mult mai grea decât a trupului. Când sufletul stă indiferent în faţa binelui şi a răului şi când nu mai încearcă nimic, nici de frica de Dumnezeu, nici de frica iadului, acest suflet bolnav de lenevire e în pericolul cel mai mare. Omul căzut în lenevire îşi opreşte puterile ca să nu fie puse la lucru, îşi închide ochii în faţa luminii ca să nu vadă. Atunci sufletul se stinge, ca şi cum s-ar asfixia de o adevărată sinucidere."

Ce tainic te-nconjoara Domnul


Ce tainic te-nconjoară Domnul
cu binefacerile Sale
în dulci chemări, în noi îndemnuri
spre ţinta mântuirii tale.

Tu nu-nţelegi cum vine gândul
ce-ţi luminează o cărare
nici cum îţi izvoreşte-ndemnul
cu năzuinţa sfinţitoare.

De unde-i setea rugăciunii
şi uşurarea ce-i urmează,
şi cine taina-ţi limpezeşte
şi cine teama-ţi luminează

De unde-ţi vine mulţumirea
când ai învins în vreo ispită,
şi cine-nlătură-ndoiala
din noaptea ta neliniştită...

Tu nu-nţelegi, dar după toate
e harul Lui ce te-nconjoară
şi care-n toate-aceste-ndemnuri
lumină inimii-ţi coboară.

Când simţi blândeţea lor tăcută
cum te-nveşmântă şi-ncălzeşte
— Lui Dumnezeu, Lui Singur numai
înlăcrimat Îi mulţumeşte!


Traian Dorz

Eu nu stiu Doamne....


Eu nu ştiu Doamne unde încă
îmi vei mai duce paşii mei,
dar ştiu că Tu-mi vei fi oriunde
lumină sfântă pentru ei.

Eu nu ştiu Doamne ce ispite
vor mai veni în calea mea,
dar ştiu că-n Tine biruinţă
şi ocrotire voi avea.

Eu nu ştiu Doamne de câţi prieteni
mai pot fi încă părăsit,
dar ştiu că Tu vei fi cu mine
Însoţitor nedespărţit.

Eu nu ştiu Doamne câte lacrimi
au să-mi mai plângă ochii mei,
dar ştiu că Tu vei fi-alinare
şi mângăiere pentru ei.

Eu nu ştiu Doamne câte jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar ştiu că Tu-mi vei da putere
să-mi sui deplin Calvarul meu.

Eu nu ştiu Doamne câte rane
voi mai primi de la ai mei,
dar ştiu că Tu-mi vei da răbdare
şi rugăciune pentru ei.

Eu nu-mi ştiu Doamne viitorul
dar ştiu că e-n Mâna Ta
— ajută-mi să nu uit aceasta
ca liniştit să-Ţi pot urma.


Traian Dorz

Nu e pierdut cel pacatos ,ci acel care nu simte pacatul

 
„Ieşi de la mine, că om păcătos sunt, Doamne!” i-a zis Simon Petru, căzând cu spaimă la picioarele Domnului.
Să luăm aminte că un adânc înţeles sufletesc este în această cădere! Taina mântuirii noastre sufleteşti stă tocmai în această recunoaştere a stării noastre păcătoase care să ne aplece la picioarele Domnului, la Crucea Lui. Cea dintâi condiţie a mântuirii sufleteşti e să-ţi simţi ticăloşia sufletească în care trăieşti. Nu e pierdut cel păcătos, ci acel care nu simte păcatul. Simţirea păcatului, simţirea stării noastre păcătoase trebuie să ne aplece şi pe noi la picioarele Domnului Iisus, la Crucea Sa, cu vorbele: „Om păcătos sunt, Doamne”. Adică „ne cunoaştem şi noi, Doamne, că suntem păcătoşi, nevrednici de ajutor, vrednici de osândă, de pedeapsă, de pieire, dar totuşi cădem în faţa Ta şi cerem mila Ta”.

În faţa Mântuitorului trebuie să te vezi, iubite cititorule, neputincios, păcătos, osândit, pierdut, pentru că numai peste această cunoaştere a stării tale celei păcătoase se pogoară darul iertării şi al mântuirii ce izvorăşte din Jertfa Crucii de pe Golgota. Taina mântuirii sufleteşti nu stă în aceea că îţi pui în gând să ieşi mai întâi din răutăţi, ca să te faci un creştin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufleteşti stă tocmai în aceea ca păcatele şi răutăţile să te doboare la picioarele Crucii… Doborât de greutatea păcatelor, să cazi la picioarele Celui Răstignit… Să cazi plângând la poala Crucii, aşa cum eşti, plin de răutăţi. Carul mântuirii tale sufleteşti atunci începe a porni la drum, când simţi că te înăbuşă răutăţile şi cauţi o scăpare, când simţi o pieire şi cauţi o mântuire, când te simţi într-o prăpastie şi cauţi o ieşire, când te simţi în întuneric şi doreşti o lumină, când simţi că te-a schilodit păcatul, când simţi că te-a orbit patima, când simţi că nu mai poţi sta şi umbla pe picioarele tale şi strigi cu lacrimi, din adâncul sufletului: „Iisuse Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduieşte!”

Părintele Iosif Trifa 

Maica Domnului - cea mai minunata floare!

Sfinţii Părinţi ai Bisericii o numesc pe Sfănta Fecioară Maria Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Împărăteasa Florilor, ea fiind floarea cea mai aleasă dintre flori care l-a născut şi purtat în braţe pe Domnul Iisus Hristos. În acatiste şi în rugăciuni noi creştinii ortodocsi o numim pe Maica Domnului Floarea cea maialeasă şi înmiresmată.



Chemarea la Hristosul - Părintele Arhimandrit Arsenie Boca


"Nu-mi spune nimic! Îţi cunosc mizeria, necazurile luptele şi ispitele sufletului tău, aşa cum eşti tu! Dă-mi inima ta! Dacă o să aştepţi să devii înger ca să Mi te dăruieşti, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată! Chiar când eşti laş, fricos, trufaş şi neîncrezător în împlinirea săvârşirii iubirii, a sfinţeniei, chiar când recazi în aceleaşi păcate pe care nu ai vrut a le repeta…ei bine, chiar şi atunci Eu nu-ţi dau voie să nu Mă iubeşti! Iubeşte-Mă. Aşa cum eşti tu În orice loc, moment şi-n orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau în trădare, în râvnă, întristare sau uscăciune, tu să Mă iubeşti aşa cum eşti!

Eu vreau să Mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inimă, atât de chinuită. Dacă aştepţi şi-mi ceri să te aştept până vei fi desăvârşit, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu oare să fac din fiecare fir de nisip un serafim sau un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste?
Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu şi am zidit toate şi pot totul? Inima ta de om, zidită de mine, este lăcaşul Meu. Eu aştept să-Mi dai această inimă Mie şi să Mă laşi să te iubesc aşa cum eşti! Desigur, Eu am să te schimb, dar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti, căci Eu te iubesc, cu toate că eşti aşa! Eu vreau să simt porumbelul iubirii tale zvâcnind către Mine, chiar din puţina, săraca, neputincioasa ta inimă! Din adâncul învoielilor tale, al murdariei tale! Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat; tu ce vină-Mi găseşti?

Nu vreau o iubire izvorâtă din mândria virtuţilor tale nici a spectacolului care poţi fi tu, ci dintr-o inimă smerită înaintea Mea şi resemnată a fi chiar ceea ce este: o biată inimă care Mă iubeşte şi pe care o pot curăţi oricând! Nu-mi trebuie virtuţile tale, talentele tale, înţelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubeşti şi să lucrezi întru iubirea aceasta. Crezi că ai virtuţi, dar dacă ţi le-aş da, tu eşti aşa de slab şi de mândru, încât aş hrăni amorul tău propriu şi nu M-ai cinsti pe Mine, ci pe tine!

Apropie-te deci cu iubire! Unui fier negru şi rău flăcările de foc nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent! Doar iubeşte-Mă, neîchipuindu-ţi că eşti curat şi demn; aceasta ar fi o mândrie pentru tine, Iubeşte-Mă pentru că sunt obosit şi vreau sa mă odihnesc în inima ta! Deci nu te zbate şi nu te strădui să- Mi placi, ci iubeşte-Mă pur şi simplu. Eu aş putea să fac, prin tine, lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu! tu ai să-Mi fii slugă rea, şi nefolositoare, şi neputincioasă şi am să-ţi iau şi puţinul pe care tu te încrezi că-l ai! De ce oare? Pentru ca Eu te-am zidit din iubire, ca să-ţi dau iubirea, fără ca tu să-Mi poţi da ceva! Nu încerca să-mi plăteşti iubire prin nimic, mă doare că încerci!

Nu mai sta departe de Mine. Îţi lipseşte nu sfinţenia pe care numai Eu ţi-o pot da, ci o inimă gata să Mă iubească oricând şi până la capat! De aceea, Eu stau mereu la uşa inimii tale ca un cerşetor, deşi sunt Domnul şi Dumnezeul tău. Nu mă lăsa să aştept, ca să te împodobeşti şi să-Mi pregăteşti daruri, căci tu nu poţi nimic fără Mine şi dacă te încrezi în tine, fără Mine, voi fi nevoit să te las în cădere, la masura cu care te apreciezi singur! Dacă Mă primeşti, te voi ajuta să înţelegi, să Mă cunoşti şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă sângele Meu să curgă în sângele tău şi să bată inima Mea într-a ta! Eu ţi-am dat-o pe Sfânta Preacurata Mea Maică. Lasă să treacă totul prin inima ei curată, încât să poată mijloci pentru tine! Nu aştepta să devii sfânt, ca pe urma să Mă iubeşti! În acest fel nu m-ai iubi niciodată!
 Si acum vino! Eu sunt cu tine, cu voi, până la sfârşitul veacurilor! Amin!"