Naiv este cel ce crede ca poate urma lui Hristos fara lacrimi


"...Ia o nuca uscata, pune-o sub o presa puternica, si vei vedea cum curge din ea untdelemnul. Ceva asemanator se intampla cu inima noastra atunci cand focul nevazut al cuvantului lui Dumnezeu o parjoleste din toate partile. Impietritu-s-a inima noastra in egoismul ei de fiara si, ce este mai rau, in spasmul mandriei sale. Dar cu adevarat exista un astfel de Foc (cf. Lc. 12:49) in stare sa topeasca pana si metalele cele mai tari, si pietrele.
Plansul duhovnicesc, prin firea sa, este cu totul altul decat plansul sufletesc. El tine de o neintrerupta gandire la Dumnezeu si de o dureroasa intristare pentru despartirea de El. Plansul sufletesc, patimas, ucide trupul, ii stinge vioiciunea, atunci cand cel duhovnicesc curata omul de patimi purtatoare de moarte si prin aceasta il invie pe de-a-ntregul. Prin plans fierbinte se curata mintea noastra de chipuri patimase. Printr-insul se pogoara in sufletul nostru barbatia cea duhovniceasca si omul se pune mai presus de inspaimantari si de frici. Cu cat mai adanc plansul nostru de pocainta, cu atat mai temeinic ne slobozim de un intreg sir de nevoi aparent firesti, de astfel de patimi nimicitoare precum mandria si mania. Inlauntru se salasluieste bucuria, pana atunci necunoscuta, a slobozeniei."

sursa :http://www.razbointrucuvant.ro/2009/07/09/cuviosul-sofronie-de-la-essex-naiv-este-cel-ce-crede-ca-va-putea-urma-lui-hristos-fara-lacrimi/ 

De cate ori privit-am Crucea fara sa simt ca-s vinovat


S-a slobozit putere urii
Prin randuiala cea de sus
Și toată răutatea noastră
Se napustește spre Iisus.

Întregul rău aflat în inimi
Este trezit și stimulat
De vina celui fără vina
Pe care-l facem vinovat.

Toată puterea răutăţii
Ce-n inimi parjolea mocnit
Azi și-a gasit justificarea,
Rostul și cesul potrivit.

Tot chinul care'ars launtru
Orgoliul azi se racorește
Lovind, justficand dreptatea
Mândriei care...răstignește.

Dreptatea mândră, azi condamnă
Cu patima cea mai de sus,
Ce-a gasit mintea și orgoliu,
Ca vină Domnului Iisus.

Pacatul lui Adam din mine
De mii de mii de ori sporit
A pretins chinuri crunte,hule
Ca să se simtă mulţumit.

Orgoliul ars în grele chinuri
De Adevăr și de mustrare
A lovit greu și fără milă,
Gasidu-și azi justificare.

Intreagul răutăţii noastre
-Ce încă nu l-am cunoscut-
Și aratat astăzi cruzimea
Cum niciodată n-am crezut.

Tot ce launtric la mustrare
Am motivat si am cârtit
Și am faptuit cu rautate
Iisuse azi Te-a răstignit.

Păcatul meu își cere plată
Și Tu ești astăzi pedepsit
În locul meu și fără de milă
Batjocorit și chinuit.

Iadul lovește cu cruzime
Azi în Iisus, în tot ce-i sfânt
Sperând să pună stăpânire
Pe tot ce mișcă pe pământ.

Întreg veninul răutăţii
Al hulelor și spurcaciunii
Se napustesc lovind în Domnul
Și-l răstignesc în vazul lumii.

Tot ce justifică orgoliul
De mine-a fost justificat
Și tot ce'nduri Doamne Iisuse
E preţul pentru'al meu păcat.

Te văd lovit, scuipat cu silă
Fără sa scoţi nici un cuvânt
Platindu-mi vina și pacatul
Tu care ești cel veșnic sfânt.

Carnea se sfașie lovită
Sub crunte lovituri de bici
Spinii patrund până în oase
Iar Tu, Iisus, nimic nu zici.

Ești pus să duci pe umeri crucea
Batjocorit și îmbrâncit
Scuipat, epuizat de chinuri
Și despuiat și răstignit.

De câte ori privit-am crucea
Fără să simt ca-s vinovat ?
Că de imaginea aceasta
Pe vesnicie sunt legat ?

Că la această cruntă crimă
Sunt martor și faptuitor
C'orice pacat lovește'n tine
Slavitule Mantuitor ?

Că încalcand făgăduinţa
M'am adâncit în nesimţire
Și privesc azi străin și rece
La chinul Tau, la rastignire.

Privim de ani și ani la cruce
Și nu ne mai simţim mustraţi
Nu socotim că e o crimă
De care suntem vinovaţi.

Nu ne'nplinim făgăduinţa
Iisuse și nu Te iubim
Nu îţi simţim chinul pe cruce
Deși de'acesta mulţi vorbim.

Dacă am atârna cu trupul
Noi în piroane rastignit
Ne-am plăti multe din păcate
Și am simţi ce-ai suferit.

Tu ne-ai plătit însă pacatul
Și totusi noi nu Te iubim
Ne-ai dat prin taine mântuirea
Dar oare câti ne spovedim ?

Câţi nu vorbim de sfânta cruce
"Artistic" să ne'admire lumea
Și folosim sfanta credinţă
Spre'a ne'arăta desteptăciunea?

Cânţi nu luptăm ascuns s'aducem
Și noul și emanciparea
Traind artisticul nu taina
Și nesimţindu-ne trădarea.

Si cine azi mai mustră oare
Pe fiii politicieni
Ce și-au uitat făgăduinţa
Pe cei mai mari și pe vicleni ?

Poporul azi re'nvată crezul
Dar cât mai e de'adevarat
Și câţi din cei care ne'nvaţă
Îl au deja emancipat ?

Iisus se chinuie pe cruce
Dar îl iubesc? Îl mai iubim?
Sau doar îl praznuim artistic
Prin ce de Paști sarbătorim?

Nicolae Mirean

Rugaciunea ceasurilor(zi)


Pentru ceasurile zilei(la fel,cate un stih drept rugaciune pentru fiecare ceas al zilei sau toate laolalta).

Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun.
Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi umilinţă.
Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare.
Doamne, dă-mi răbdare şi voie nebiruită şi blândeţe.
Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica ta în inima mea.
Doamne, învredniceşte-mă să te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac întru toate voia ta.
Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli şi de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, ştiu că faci precum vrei tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul, voia ta.
Că binecuvântat eşti în veci. Amin.

De cate ori vei cadea,scoala-te si te vei mantui!


"Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte,
decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.
Am primit, fiul meu, scrisoarea ta si am vazut in ea nelinistea ta.

''...Nu te intrista, fiule. Nu te nelinisti atata! Daca ai cazut iarasi, iarasi ridica-te! Ai fost chemat pe drumul ce duce la cer. Nu este bine sa se impiedice cei care alearga, dar daca se impiedica sa se ridice si sa continue alergarea. Este nevoie de multa rabdare si de pocainta in fiecare clipa.
Asadar, fa metanie de indata ce gresesti, nu pierde timpul! Deoarece cu cat intarzii sa ceri iertare, cu atat mai mult dai timp celui rau sa-si intinda radacinile inlauntrul tau. Nu-l lasa sa prinda radacini!

Nu deznadajdui daca ai cazut, ci ridicandu-te degraba, fa metanie si spune: “Iarta-ma, Doamne Hristoase, sunt om si sunt slab”. Faptul ca ai cazut nu inseamna ca te-a parasit Dumnezeu. Ci, pentru ca ai multa mandrie lumeasca, multa slava desarta, te lasa Mantuitorul Hristos ca sa gresesti si sa cazi. Sa inveti din toate slabiciunile tale, sa le simti pe propria-ti piele si sa ai apoi ingaduinta si rabdare cu cei care cad. Sa nu mai judeci pe frati atunci cand cad, ci sa le sari in ajutor. Deci ori de cate ori cazi, ridica-te si indata cere iertare!

Nu ascunde intristarea in inima ta, deoarece bucuria celui rau este intristarea, deznadejdea, din care se nasc multe si din care se umple de amaraciune sufletul. Cei care are puterea caintei imediat spune: “Am pacatuit, Parinte, iarta-ma!” Si astfel alunga intristarea. “Sunt om slab – spune – ce sa fac?” Intr-adevar, asa este, fiul meu. Curaj!

Numai atunci cand vine harul lui Dumnezeu poate omul sa stea pe picioarele sale. Altfel, fara har, mereu se clatina si cade. Curaj si nu te teme deloc!

Ai vazut cat a rabdat in ispita fratele despre care imi scrii? La fel sa faci si tu. Ridica cuget curajos in fata ispitelor ce vin spre tine. Ele oricum vin. Ai nevoie de ele. Altfel nu te poti curati. Lasa deoparte sfaturile nepurtarii de grija si ale lenevirii tale. Nu te teme de ele. Cum au trecut cele de pana acum, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, asa vor trece si acestea, dupa ce isi implinesc misiunea. Ispitele sunt medicamente si plante tamaduitoare, care vindeca patimile ceie vazute si ranile noastre cele nevazute.

Rabda pentru a putea sa castigi cu fiecare dintre ispite, sa dobandesti plata, odihna si bucurie in Imparatia cea cereasca. Vine noaptea, noaptea mortii, cand nimeni nu mai poate lucra. De aceea, grabeste-te. Timpul este putin.

Sa mai stii si aceasta: mai bine o zi in care viata a iesit biruitoare si incununata cu premii, decat ani multi traiti in nepurtare de grija. Lupta unei singure zile, in deplina cunostinta si in simtirea sufletului, valoreaza mai mult decat cincizeci de ani fara cunostinta si in nepurtare de grija. Fara lupta si fara varsare de sange nu astepta sa ajungi la eliberarea de patimi.

Pamantul sufletului nostru face sa creasca maracini si buruieni dupa cadere. Avem nevoie de curatire. Acestea nu se smulg decat cu durere multa, cu maini batatorite si sangerande si cu mult oftat. Plangi deci, varsa rauri de lacrimi pentru ca sa se inmoaie pamantul inimii tale. Si cand pamantul se va inmuia, maracinii se vor smulge mai usor."

din "Marturii din viata monahala"-Gheron Iosif Isihastul



Adevarata prietenie


"Înainte de pătimirea Sa, Mântuitorul Hristos le-a vorbit ucenicilor la Cina cea de Taină: "Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu pe voi. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, fiindcă sluga nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că pe toate câte le-am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute" (Ioan 15, 12-15). Iată că Hristos Se numeşte pe Sine prieten al nostru şi arată că prietenia poate merge până la jertfă, aşa cum El a făcut. Hristos nu a lăsat lumii doar nişte cuvinte, ci El Însuşi a trăit deplin sacrificiul, murind pe Cruce pentru mântuirea lumii. Acesta este idealul prieteniei.

 La Cina cea de Taină, Hristos îi numise pe ucenicii Săi prieteni. La puţin timp după aceasta, Apostolul Petru s-a lepădat de Hristos, dar apoi s-a căit de păcatul său şi s-a întors în mijlocul ucenicilor. Prin lepădarea de Învăţătorul, Petru a rupt legătura prieteniei, căci Hristos dăduse măsura prieteniei, spunând: "Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi" (Ioan 15, 13). După Înviere, arătându-Se ucenicilor Săi, Hristos îl iartă pe Petru, cerându-i doar iubirea, singura care dă consistenţă unei relaţii."

sursa text:Ziarul Lumina.ro

Sub o salcie pletoasa


Sub o salcie pletoasa
Maica Sfanta se ruga
Si cu vocea ei duioasa
Catre salcie graia:
Salcie daca ti-e mila
Apleaca-ti crengile-n jos
Sa fac din ele-o cununa
Pentru Fiul meu Iisus
Daca imi cunosti durerea
Si voiesti sa mi-o alini
Da-mi din ramurile tale
O cununa fara spini.
Fiul meu e sus pe cruce
Insangerat si-n mare chin
Si cu ea la El m-as duce
Ca durerea sa-i alin.
Atunci salcia miloasa
Crengile si le-a plecat
Maica a-mpletit cununa
Si s-a dus la Golgota.
Dar iudeii n-o lasara
Cu cununa fara spini,
Ei voiau Iisus sa moara
In dureri si-n mare chin.
De-atunci salcia pletoasa
Nu s-a mai lasat in sus
A ramas, asa, plecata
Ca sa-L planga pe Iisus.
Tot asa si noi crestinii
Capul jos sa ni-l plecam
Si cu inima curata
 Lui Iisus sa ne-nchinam.

Traian Dorz


Rugaciune de seara




Rugaciunea ceasurilor(noapte)


Cate un stih drept rugaciune pentru fiecare ora din noapte sau toate laolalta.

"Doamne, nu ma lipsi pe mine de binele Tau cel ceresc.
Doamne, izbaveste-ma de chinurile cele vesnice.
Doamne, de am gresit fie cu mintea, fie cu gandul, sau cu cuvantul, sau cu lucrul, iarta-ma.
Doamne, izbaveste-ma de toata nestiinta si uitarea, de neindraznirea si de nesimtirea cea impietrita.
Doamne, izbaveste-ma de toata ispitirea.
Doamne, lumineaza-mi inima pe care a intunecat-o pofta cea rea.
Doamne, eu ca un om am gresit, iar Tu ca un Dumnezeu indurator, miluieste-ma, vazand neputinta sufletului meu.
Doamne, trimite mila Ta in ajutorul meu, ca sa preaslavesc preasfant numele Tau. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-ma pe mine, robul Tau, in cartea vietii si-mi daruieste sfarsit bun.
Doamne Dumnezeul meu, desi n-am facut nici un bine inaintea Ta, da-mi harul Tau, sa pun inceput bun. Doamne, stropeste inima mea cu roua harului Tau.
Doamne al cerului si al pamantului, pomeneste-ma pe mine, pacatosul, rusinatul si necuratul robul Tau, intru imparatia Ta. Amin."