"Bărbatul este cap femeii." "Femeia să se teamă de bărbat." Sunt două dintre frazele rostite de preoţi în timpul slujbei de cununie. Fraze care îi fac pe bărbaţi să zâmbească cocoşeşte şi pe femei să se întrebe în ce s-au băgat. Grav e că, neexplicate, aceste fraze pot legitima violenţa - de la cea psihică şi verbală până la cea fizică.
"Bărbatul este cap femeii în sensul unei armonii care trebuie să existe, respectându-se îndeletnicirea fiecăruia. Când se spune că femeia este grozav de valoroasă în creatia lui Dumnezeu, asta nu însemnă că bărbatul nu este nimic. Pentru că supunerea, în sine, înseamnă mântuirea în sine.
Femeia nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune pentru ca să întregească armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubeste.
Între cei doi soti nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul, femeia este tot cap. Trebuie să se supună unul fată de altul; fiindcă sunt foarte dese situatiile în care bărbatul o întreabă si-si ascultă femeia.
Ei trebuie să se iubească. Dacă nu se iubesc, relatia dintre soti este numai o ordinară gâlceavă.
Dacă bărbatul este cap, femeia este inima! Si inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al fiintei omenesti, este chiar locul unde Dumnezeu si-a făcut locas. Si dacă ea este inima, e si el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.
Iubirea răspunde la toate întrebările: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenită căsniciei - zâmbetul lor -, si creeazâ unitate nezdruncinată familiei.
Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, desi spunem în rugăciunile Tainei Cununiei, că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent că i se spune, tot în aceeasi rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o iubeste, nu o să-l asculte. Bărbatul, dacă nu ascultă de acest cuvânt, se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Deci, trebuie să o iubească cu orice chip.
În căsnicie se intră prin foarte multe transformări si lucruri neprevăzute, datorită marilor intimităti: nastere de copii, care nu se face numai citind cum se face, ci se naste în modul cel mai normal de către toate femeile, fie împărăteasă, fie femeie de rând.
Cuvântul femeie trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, vă repet, cuvântul femeie înseamnă "împărăteasă dăruitoare", si dăruirea este toată Scriptura"
"Bărbatul este cap femeii în sensul unei armonii care trebuie să existe, respectându-se îndeletnicirea fiecăruia. Când se spune că femeia este grozav de valoroasă în creatia lui Dumnezeu, asta nu însemnă că bărbatul nu este nimic. Pentru că supunerea, în sine, înseamnă mântuirea în sine.
Femeia nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune pentru ca să întregească armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubeste.
Între cei doi soti nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul, femeia este tot cap. Trebuie să se supună unul fată de altul; fiindcă sunt foarte dese situatiile în care bărbatul o întreabă si-si ascultă femeia.
Ei trebuie să se iubească. Dacă nu se iubesc, relatia dintre soti este numai o ordinară gâlceavă.
Dacă bărbatul este cap, femeia este inima! Si inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al fiintei omenesti, este chiar locul unde Dumnezeu si-a făcut locas. Si dacă ea este inima, e si el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.
Iubirea răspunde la toate întrebările: iubirea aduce prunci, care dau valoare nemaipomenită căsniciei - zâmbetul lor -, si creeazâ unitate nezdruncinată familiei.
Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, desi spunem în rugăciunile Tainei Cununiei, că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent că i se spune, tot în aceeasi rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o iubeste, nu o să-l asculte. Bărbatul, dacă nu ascultă de acest cuvânt, se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Deci, trebuie să o iubească cu orice chip.
În căsnicie se intră prin foarte multe transformări si lucruri neprevăzute, datorită marilor intimităti: nastere de copii, care nu se face numai citind cum se face, ci se naste în modul cel mai normal de către toate femeile, fie împărăteasă, fie femeie de rând.
Cuvântul femeie trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, vă repet, cuvântul femeie înseamnă "împărăteasă dăruitoare", si dăruirea este toată Scriptura"
"În Noul Testament, soţii devin egali înaintea lui Dumnezeu, întrucât, potrivit cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, "nu mai este parte bărbătească, nici femeiască, pentru că voi sunteţi una în Hristos Iisus".
Fiecare are drepturi şi responsabilităţi proprii, care se intersectează cu ale celuilalt: dreptul la iubire, dreptul şi stăpânirea asupra trupului celuilalt, obligaţia soţului de a purta de grijă soţiei sale ca de însuşi trupul său, jertfindu-se după modelul jertfei lui Hristos pentru Biserică: "Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre după cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea".
Este adevărat că Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: "Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor este". Însă această supunere a femeii trebuie corelată cu textul de dinainte, unde Apostolul Pavel spune: "Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos".
Aceasta înseamnă că şi bărbatul trebuie să se supună întru frica lui Hristos. El este cap femeii în măsura în care îl are drept Conducător, drept Cap, pe însuşi Mântuitorul Hristos.
De ce nu se explică în predica de după cununie ce înseamnă "teama de bărbat"?
Temerea femeii faţă de bărbat este pusă de Sfântul Apostol Pavel în legătură cu iubirea. Într-una dintre tâlcuirile Părinţilor se arată că Apostolul face referinţă la teama pe care orice om responsabil o resimte atunci când are grijă să nu provoace suferinţă celor iubiţi, celor dragi. Această teamă este în relaţie şi cu teama de a nu-L supăra pe Dumnezeu prin păcatele săvârşite.
Cred că majoritatea preoţilor explică teama de bărbat, punând-o în relaţie cu iubirea creştină. Sau ar fi necesar să o facă...
Care sunt îndatoririle bărbatului faţă de femeia sa, conform învăţăturii Bisericii şi Sfintei Scripturi?
Sfântul Apostol Pavel ne învaţă - "Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte, Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica". Bărbatul şi femeia devin, prin taina cununiei, un singur trup, adică o singură inimă, o singură voinţă, o singură minte, mintea lui Hristos.
Aşa cum în trupul uman inima nu se ridică împotriva minţii, ci primeşte minte în armonia iubirii, precum nici mintea nu se va despărţi de trup, ci va merge până la jertfă, încălzită de iubirea inimii.
Îndemnul Sf. Apostol Pavel, "Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre după cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea", cuprinde toate datoriile bărbatului faţă de femeia sa."
Fiecare are drepturi şi responsabilităţi proprii, care se intersectează cu ale celuilalt: dreptul la iubire, dreptul şi stăpânirea asupra trupului celuilalt, obligaţia soţului de a purta de grijă soţiei sale ca de însuşi trupul său, jertfindu-se după modelul jertfei lui Hristos pentru Biserică: "Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre după cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea".
Este adevărat că Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: "Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor este". Însă această supunere a femeii trebuie corelată cu textul de dinainte, unde Apostolul Pavel spune: "Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos".
Aceasta înseamnă că şi bărbatul trebuie să se supună întru frica lui Hristos. El este cap femeii în măsura în care îl are drept Conducător, drept Cap, pe însuşi Mântuitorul Hristos.
De ce nu se explică în predica de după cununie ce înseamnă "teama de bărbat"?
Temerea femeii faţă de bărbat este pusă de Sfântul Apostol Pavel în legătură cu iubirea. Într-una dintre tâlcuirile Părinţilor se arată că Apostolul face referinţă la teama pe care orice om responsabil o resimte atunci când are grijă să nu provoace suferinţă celor iubiţi, celor dragi. Această teamă este în relaţie şi cu teama de a nu-L supăra pe Dumnezeu prin păcatele săvârşite.
Cred că majoritatea preoţilor explică teama de bărbat, punând-o în relaţie cu iubirea creştină. Sau ar fi necesar să o facă...
Care sunt îndatoririle bărbatului faţă de femeia sa, conform învăţăturii Bisericii şi Sfintei Scripturi?
Sfântul Apostol Pavel ne învaţă - "Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte, Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica". Bărbatul şi femeia devin, prin taina cununiei, un singur trup, adică o singură inimă, o singură voinţă, o singură minte, mintea lui Hristos.
Aşa cum în trupul uman inima nu se ridică împotriva minţii, ci primeşte minte în armonia iubirii, precum nici mintea nu se va despărţi de trup, ci va merge până la jertfă, încălzită de iubirea inimii.
Îndemnul Sf. Apostol Pavel, "Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre după cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea", cuprinde toate datoriile bărbatului faţă de femeia sa."
sursa text:Dialoguri cu Parintele Arsenie Papacioc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu